OSCE-Bucharest Conference.2010

DISCURSUL EXCELENTEI SALE PRESEDINTELE KAZAHSTANULUI - NURSULTAN NAZARBAEV

Excelenţele Voastre!

Doamnelor şi Domnilor!

                                                                    

Cu un sentiment de responsabilitate enormă Kazahstanul ia în primire misiunea preşedinţiei a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

Ţara noastră preia preşedinţia într-unul din cele mai complicate momente ale istoriei contemporane.

Ca urmare a crizei financiare mondiale, în structura lumii globale au loc schimbări tectonice, iar acest proces este încă departe de a se sfârşi.

Erodarea regimului de neproliferare a armelor de distrugere în masă, terorismul, dezastrele umanitare şi ecologice, foametea, sărăcia, epidemiile, reducerea resurselor energetice, conflictele interetnice şi interreligioase – reprezintă o listă incompletă de provocări la adresa civilizaţiei umane contemporane, lupta cu acestea necesitând un efort maxim din partea unor astfel de instituţii multilaterale de renume cum ar fi OSCE.

Evident că situaţia mondială face şi mai dificil examenul, pe care Kazahstan trebuie să-l treacă în calitate de stat-preşedinte al OSCE. Cu toate acestea, problemele cele mai presante, necesitatea găsirii soluţiilor la aceste probleme, cu care se confruntă astăzi OSCE, au fost întotdeauna în centrul politicii noastre externe.

Din momentul obţinerii independenţei, Kazahstanul îşi aduce contribuţia reală în consolidarea securităţii regionale şi globale.

O decizie istorică a ţării noastre, după cum se ştie, a fost închiderea poligonului nuclear de la Semipalatinsk, o renunţare voluntară  de la cel de-al patrulea din lume arsenal de rachete nucleare şi distrugerea completă a infrastructurii sale.

Recent, la iniţiativa Kazahstanului Adunarea Generală ONU a adoptat rezoluţia de declarare a zilei de 29 august – Ziua internaţională de acţiune împotriva testelor nucleare.

Kazahstanul este pe deplin conştient de rolul său de participant responsabil în  procesele economice regionale şi globale.

Exportând pe piaţa mondială un volum din ce în ce mai mare de hidrocarburi, ţara noastră contribuie semnificativ la asigurarea securităţii energetice globale, inclusiv a Europei.

În calitate de exportator major de cereale şi alte produse alimentare, Kazahstanul contribuie activ la îndeplinirea Obiectivelor Mileniului a ONU în domeniul eradicării foamei şi rezolvării problemei de securitate alimentară în lume.

Iniţiativa Kazahstanului de a convoca Conferinţa pentru interacţiune şi măsuri de încredere din Asia, în prezent, a devenit un instrument multilateral de securitate şi cooperare unic pe continentul asiatic. 

Astăzi, acest forum, care este într-o oarecare măsură analog OSCE-ului în Asia, reuneşte ţări, care oferă o treime din PIB-ul mondial, având o populaţie de 3 miliarde de oameni.

Prioritatea principală a Kazahstanului este dezvoltarea durabilă a Asiei Centrale. Creşterea economiei ţării noastre are impact pozitiv asupra întregii regiuni.

Împreună cu alte state OSCE, Kazahstanul pe deplin sprijină eforturile menite să apropie Estul şi Vestul în înţelegerea problemelor-cheie al lumii contemporane.

Particularitatea ţării noastre constă în caracterul polietnic şi multiconfesional.

În Kazahstan convieţuiesc ca într-o familie mare reprezentanţii a 140 de etnii şi peste 40 de culte.

Modelul nostru de armonie interetnică şi interreligioasă –reprezintă contribuţia reală a Kazahstanului în procesul global de interacţiune dintre diferite culte. Începând cu anul 2003, la iniţiativa mea oraşul Astana a găzduit trei Congrese ale liderilor religiilor mondiale şi tradiţionale, care au dat viaţă unui forum unic al dialogului interconfesional.

 

Stimate doamne şi domni !

 

Unul dintre mecanismele-cheie ale securităţii internaţionale şi de cooperare îl considerăm a fi OSCE-ul, cu aşezarea geografică unică a participanţilor, cu experienţa de interacţiune şi instrumentele acumulate. Organizaţia a jucat şi continuă să joace un rol important în menţinerea arhitecturii de securitate într-o zonă vastă de la Vancouver până la Vladivostok.

Totodată, resursa istorică pozitivă a OSCE-ului are limitele sale.

Astăzi nu mai poate continua fără sfârşit practica aşa-numitor „linii roşii”, „jocurile de sumă nulă”, care diminuează credibilitatea.

În prim plan iese necesitatea sporirii eficacităţii organizaţiilor internaţionale, în conformitate cu noile provocări globale. Anume o astfel de problemă se ridică în faţa OSCE-ului, care reprezintă o platformă de dialog unică, reunind 56 de state situate pe trei continente.

Problema determinantă a viitorului OSCE constă în faptul, dacă va reuşi să se consolideze ca o structură şi să se adapteze la diversitatea lumii secolului XXI sau va rămâne în calitate de organizaţie împărţită în blocuri segmentare, în care tradiţionalul Occident sta că o barieră, delimitând spaţiul „de la Est de Viena”?

Stereotipurile despre „fostele republici sovietice” continuă să domine conştiinţa unora dintre partenerii noştri din cadrul OSCE. Deşi de aproape două decenii ne integrăm în comunitatea democratică mondială.

În acest sens încrederea pe care ne-au acordat-o statele participante în cadrul OSCE, capătă o semnificaţie deosebită pentru Kazahstan.

Construirea unei societăţi democratice constituie o alegere deliberată a poporului şi noi vom continua politica de liberalizare a ţării şi îmbunătăţirea calităţii vieţii a cetăţenilor kazahi.

Preşedinţia Kazahstanului în cadrul OSCE este percepută de ţara noastră nu numai ca un succes a politicii externe, dar şi ca o valoare la scară mare.

În conformitate cu tradiţiile OSCE, declarăm moto-ul Preşedinţiei actuale, care simbolizează identitatea semnificativă a preşedinţiei.

Moto-ul preşedinţiei kazahstaneze va fi patru „T” – „trust” (încredere), „tradition” (tradiţie), „transparency” (transparenţă) şi „tolerance” (toleranţă).

Primul semnifică încredere unuia faţă de celălalt, de care noi avem multa nevoie.

Al doilea – angajamentul faţă de principiile şi valorile fundamentale ale OSCE.

Cea de-a treia – deschidere maximă şi transparenţa relaţiilor internaţionale, fără „standarde duble” şi „linii de demarcaţie”. Concentrarea pe cooperare constructivă în abordarea provocărilor şi ameninţărilor la securitate.

În cele din urmă, al patrulea – o reflectare a tendinţelor globale privind consolidarea dialogului intercultural şi dintre civilizaţii, care capătă, în lumea contemporană, o importanţă tot mai mare.

Una din principalele sarcini ale Kazahstanului în cadrul OSCE-ului  reprezintă extinderea şi consolidarea consensului în ceea ce priveşte problemele fundamentale de dezvoltare.

Pauza de 10 ani de la desfăşurarea Summitului OSCE este o ilustrare a faptului că baza consensuală a Organizaţiei, dacă nu se află în situaţie de criză, cu siguranţă se află într-o stare de stagnare.

În acest sens, facem apel la ţările membre OSCE de a sprijini iniţiativa Kazahstanului de a convoca o reuniune în 2010.

 

Reuniunea liderilor OSCE va oferi posibilitatea de aniversare a 35 de ani de la adoptarea Actului Final de la Helsinki, 20 de ani de la adoptarea Cartei de la Paris şi 65 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

O completare constructivă a Summitului ar putea constitui problemele actuale de securitate în zona de responsabilitate a OSCE-ului, situaţia din Afganistan şi problemele privind toleranţa. Anume acum este momentul, când liderii statelor OSCE ar trebui să dea dovadă de voinţă politică şi să ofere răspunsuri la provocările dificile, cu care se confruntă naţiunile lor.

Summit-ul nu numai că va da un impuls puternic pentru adaptarea OSCE-ului la provocările şi ameninţările contemporane, dar, de asemenea, va spori încrederea şi respectul popoarelor noastre în Organizaţie.

La urma urmei, este obligaţia directă a şefilor de stat şi de guvern să depună eforturi pentru consolidarea cooperării şi securităţii pentru binele şi bunăstarea popoarelor care i-au ales.

Între timp, OSCE – este Organizaţia, pe care astăzi nu o putem înlocui cu nimic.

Stagnarea ei sau dispariţia ar crea un vid volatil în spaţiul euroatlantic.

În acest context propun spre analizare declararea zilei de 1 august – Ziua semnării Actului Final de la Helsinki – Ziua Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

În privinţa priorităţilor Preşedinţiei, pot să remarc faptul că Republica Kazahstan va încerca să se concentreze pe realizarea unui echilibru optim a celor trei „coşuri” (categorii) OSCE. O astfel de abordare ar permite observarea problemelor în complex, confruntarea eficientă nu numai cu manifestările externe ale provocărilor şi ameninţărilor moderne, dar, de asemenea, de a lucra cu sursele lor de origine.

În concluzie, vreau să subliniez că, Kazahstanul în calitate de preşedinte va respecta cu fermitate principiile şi valorile fundamentale ale OSCE.

Intenţionăm să găsim soluţii reciproc acceptabile în interesul tuturor statelor membre ale Organizaţiei.

Un proverb kazah spune: «Бірлік болмай тірлік болмас – Fără unitate nu va fi viaţă».

Ţara noastră consideră că OSCE-ul în secolul XXI este un spaţiu unic de democraţie, stabilitate şi prosperitate pentru toate popoarele care locuiesc aici.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Vă doresc mult succes în Noul An.

 

Mai este nevoie de OSCE: pentru ce? pentru cine? de Emil Constantinescu-Presedintele Romaniei (1996-2000)

Mai este nevoie de OSCE: pentru ce? pentru cine?[*]

 

Emil Constantinescu

 

În 2010 OSCE (incluzând fireşte CSCE) împlineşte 35 de ani. Este vârsta la care în mod simbolic tinereţea se încheie şi încep pregătirile pentru maturitate. Dacă este vorba de bilanţ, acesta este glorios şi nu mă îndoiesc că va fi evocat cum se cuvine. Mă voi rezuma doar la dimensiunea istorică a rolului CSCE în încheierea războiului rece. Presiunea militară a NATO a constituit doar condiţia pentru începerea procesului perestroika în URSS.  Cauza prăbuşirii imperiului sovietic a fost redeşteptarea spiritului de libertate al popoarelor şi promovarea drepturilor omului de către CSCE.

Titlul discursului de deschidere al conferinţei a fost „OSCE la răscruce”. Acum douăzeci de ani, la finalul războiului rece, întrebarea era dacă mai este nevoie de CSCE şi răspunsul a fost sporirea rolului său prin transformarea în OSCE. Azi nimeni nu se mai îndoieşte de necesitatea OSCE. Da. Este nevoie de OSCE, dar pentru ce şi pentru cine?

Dificilă mi se pare la această nouă răscruce nu alegerea unui drum sau altul, cât capacitatea de a anticipa unde duc aceste drumuri sau alte drumuri noi care se pot deschide într-un secol de transformări neaşteptate, în care jocul riscurilor şi actorii se schimbă cu rapiditate.

Pentru a putea creiona o viziune asupra riscurilor viitorului trebuie să avem curajul de a discuta deschis dificultăţile prezentului. În ultimele două luni am fost invitat la conferinţa de la Washington, organizată de Atlantic Council, asupra viitorului relaţiilor SUA – UE şi la conferinţa NATO, de la Oslo, asupra noului concept strategic al organizaţiei. În intervenţiile mele am subliniat necesitatea renunţării la limbajul „ politicaly correct” care nu este altceva decât preluarea fostului „limbaj de lemn” al regimurilor comuniste. Şi unul şi altul nu rezolvă conflictele, ci le amână. Ori, sarcina OSCE a fost mai întâi rezolvarea vechilor conflicte îngheţate, pentru ca apoi să se concentreze pe prevenirea lor.

Aş dori să remarc iniţiativa Preşedinţiei Kazahe a OSCE de a organiza astfel de dezbateri cu societatea civilă înaintea summitului propus pentru 2010. Am participat la summiturile OSCE de la Lisabona şi Istanbul şi am fost obligat să respect constrângerile discursurilor prezidenţiale. Conferinţa de la Bucureşti, organizată de Institutul pentru Relaţii Internaţionale şi Cooperare Economică şi Misiunea diplomatică a Kazahstanului, este un bun prilej pentru o abordare deschisă şi sinceră a unor probleme controversate.

În intervenţia mea doresc să mă refer la două tipuri de provocări care stau în faţa OSCE. Prima priveşte câteva puncte nevralgice ale activităţii organizaţiei care pun în discuţie eficacitatea OSCE şi care trebuie soluţionate rapid. Cea de-a doua provocare priveşte elaborarea unui concept strategic pentru activitatea OSCE în prima parte a secolului XXI. Elaborarea unei strategii pe termen lung nu poate fi amânată în contextul în care alte importante organizaţii cu care OSCE conlucrează au abordat-o. UE şi-a definit recent o strategie, iar NATO urmează să adopte un nou concept strategic la summitul din 2010.

Din prima categorie face parte Tratatul Forţelor Convenţionale în Europa. Acesta a constituit un instrument important de reconstrucţie a încrederii, împreună cu acordurile START şi negocierea tratatului de control al rachetelor cu rază media de acţiune. Deschiderea şi transparenţa tuturor armatelor din Europa au reuşit să înlocuiască neîncrederea şi lipsa de informare, percepţiile greşite şi evaluările eronate ale ameninţărilor şi ale infrastructurii de securitate necesare. Din păcate, evoluţiile recente arată o cădere rând pe rând a acestui sistem şi închiderea termenelor de  aplicabilitate a altor acorduri de limitare a armamentelor.

Tratatul adaptat al Forţelor Convenţionale în Europa, semnat în 1999 la Istanbul, a venit să consemneze noile schimbări ale tranziţiei europene, ale prăbuşirii Uniunii Sovietice, ale extinderii NATO şi ale opţiunilor de securitate ale statelor din spaţiul post-comunist. Tratatul adaptat nu a intrat însă niciodată în vigoare din punct de vedere juridic, deoarece el nu a fost ratificat de statele semnatare. În primul rând, din cauza neîndeplinirii angajamentelor luate în Actul Final al Summitului OSCE de la Istanbul, de retragere a forţelor militare din Republica Moldova şi Georgia, pe baza principiului nestaţionăriii trupelor unui stat pe teritoriul altui stat suveran, fără consimţământul acestuia.

În ceea ce priveşte reducerea armamentului aflat în categoria supusă restricţiilor în regiunile de flanc, ea s-a produs doar în cazul bazelor de la Akalkalaki şi Bathumi. Nu s-a înregistrat niciun progres în retragerea trupelor din Transnistria şi nici în dezafectarea depozitelor de armamente situate în regiunea separatistă, după refuzul de semnare al Memorandumului Kozak, în decembrie 2003.

Angajamentele de la Istanbul sunt înscrise în acordul final din tratatul revizuit al Forţelor Convenţionale în Europa, semnat la Summitul OSCE de la Istanbul de către toate statele membre. Din păcate, Federaţia Rusă a anunţat suspendarea unilaterală a participării sale la acordurile CFE, considerând că „îi afectează propria securitate naţională”.

Este adevărat însă că, deşi Tratatul revizuit de CFE nu a fost ratificat, în linii mari el a fost respectat.

În chestiunea acordurilor de reducere şi neproliferare nucleară şi a rachetelor cu rază medie şi lungă de acţiune, START 1 şi 2 şi a Tratatului INF în legătură cu rachetele cu rază medie de acţiune, ne apropiem de încetarea funcţionării acordului START 1, în timp ce STAR 2 a fost neratificat, iar tratatul INF prezintă probleme sub motivaţia noului scut antirachetă din Europa. În 2010, întregul sistem de acorduri privind controlul forţele nucleare şi forţele convenţionale din Europa poate deveni istorie, dacă nu intervin negocieri pentru prelungirea, intrarea în vigoare sau relansarea acestora.

În domeniul controlului armelor mici şi uşoare (SALW) şi a muniţiei convenţionale este nevoie de fonduri pentru distrugerea armelor şi muniţiilor vechi şi pentru programele de control a securităţii depozitării şi a circulaţiei armelor mici, al procedurilor de înregistrare şi licenţiere a posesorilor de arme de foc, al celor de reducere a numărului şi stocurilor.

Legat de aceste probleme, s-a putut observa în ultimii zece ani interesul unor state pentru blocarea activităţii OSCE, pentru controlarea ei sau pentru trecerea în derizoriu a instituţiei sau a unor componente ale ei, în special cele de control a democraţiei şi a misiunilor de teren. Din fericire, conştientizarea efectelor secundare şi a costurilor eliminării organizaţiei de pe scena politică şi de securitate europeană fac imposibilă eliminarea sau blocarea OSCE.

În ceea ce priveşte strategia pe termen lung a OSCE, lucrurile stau oarecum diferit. Este necesar un efort de înţelegere şi de anticipare a tendinţelor de evoluţie sau involuţie a lumii în care trăim. Schimbările mediului de securitate pot fi înţelese numai dacă luăm în considerare schimbarea naturii relaţiilor internaţionale, a regulilor, a normelor, a tipologiei actorilor, a scopurilor urmărite şi a mecanismelor de acţiune.

Un element declanşator al unor noi abordări teoretice l-a constituit războiul ruso-georgian, din august 2008. Consecinţele sale imediate au evidenţiat slăbiciunile inerente ale sistemelor de soluţionare a conflictelor îngheţate, gestionate de OSCE - în Osetia de Sud şi de ONU - în Abhazia. Dincolo de acestea au devenit evidente blocajele de natură instituţională ale UE în materie de politică externă şi divergenţele din cadrul NATO. Deşi extinderea conflictului a fost blocată, a devenit vizibilă o criză instituţională majoră la nivel internaţional. Componentele ei sunt o criză a mijloacelor, o criză a principiilor şi o criză morală. Revizuirea strategiilor de securitate pe baza unor noi modele de abordare s-a impus cu necesitate. La fel, consecinţele care privesc logica evaluării şi planificării de securitate.

În cadrul dezbaterilor, au fost puse în discuţie trei teorii. Conform primei teorii, lumea este unipolară, datorită super-puterii SUA, care a investit în ultimii zece ani dublu faţă de suma bugetelor militare ale tuturor statelor lumii în cheltuieli de cercetare ştiinţifică şi tehnologică de natură militară. Lumea este unipolară din punctul de vedere al modelului de democraţie liberală în care intră nu numai SUA şi Europa, dar şi Japonia, Australia, Coreea de Sud, partenere OSCE cu înalt nivel de dezvoltare şi viaţă.

O a doua teorie descrie lumea ca uni-multipolară, cu periferie anarhică. În acest context, SUA nu poate acţiona singură, ci doar împreună cu alte puteri. Occidentul însuşi este multipolar şi neuniform. Multipolarismul occidental este generat de democraţia internă şi de cea existentă în organismele şi instituţiile internaţionale pe care le-a creat.

După cea de-a treia teorie, lumea globalizată poate fi caracterizată ca o societate de risc la care s-au adaptat un număr mare de cetăţeni. În special tineri, până la 40 de ani, care nu îşi asumă identităţi şi loialităţi perene, ci doar pragmatice şi momentane. Există un număr mare de cetăţeni globali, foarte activi şi mobili, care se stabilesc în spaţiile care le oferă minimum de risc sau maximum de oportunităţi, în funcţie de caracterul fiecărui individ. Acest tip de populaţie coexistă cu grupuri sau persoane care îşi orientează viaţa după modelul fostei lumi bipolare, în alb şi negru, chiar dacă intoleranţele ideologice au fost înlocuite de cele religioase sau etnice. Lumea contemporană este complicată şi de coexistenţa cu structuri protostatale sau pseudostatale bazate pe clanuri, familii extinse sau alte structuri care au precedat formarea popoarelor sau a naţiunilor. Ele sunt vizibile în Africa, în unele regiuni ale Asiei sau chiar în America Latină. Modul de abordare de către comunitatea internaţională a fiecăruia dintre actori şi a fiecărei teme trebuie să ţină cont de percepţiile actorului în cauză.

Securitatea fiecărui stat al lumii trebuie să se adapteze societăţii post moderne. În lumea de azi, statele nu mai pot fi împărţite în blocuri pentru că reacţiile care apar în funcţie de diferite interese duc la schimbarea alianţelor şi a taberelor opuse pentru diferite teme sau subiecte. Este pe deoparte un reflex al democratizări lumii contemporane, dar şi al pragmatismului guvernelor obligate să răspundă nevoilor propriilor săi cetăţeni.

Problemele tranziţiei către democraţie, dublate de separatism şi de întârzierea consolidării noilor state independente, crează la rândul lor riscuri directe legate de legitimitatea politică a statelor şi guvernelor şi pun sub semnul întrebării capacitatea de luptă împotriva corupţiei instituţionalizate, dar şi a nucleelor de tip mafiot care alimentează separatismul şi blochează consolidarea noilor state. O ameninţare asociată cu modelul global al democraţiei este şi populismul. Populismul poate duce la slăbirea puterii şi eficienţei instituţiilor cheie ale democraţiei, independenţei justiţiei, mass media şi armatei. Aceste elemente, combinate cu existenţa conflictelor îngheţate, stârnesc îngrijorare atât pentru tendinţele de fragmentare a noilor state independente, cât şi pentru tranzitul elementelor teroriste către Europa sau pentru menţinerea mentalităţilor retrograde care generează atractivitatea faţă de modelele administrative autoritare.

Prevenirea conflictelor şi gestionarea situaţiilor postconflict cer o viziune comprehensivă care să dezvolte complementaritatea acţiunilor OSCE cu activitatea altor organisme globale sau regionale. O viziune echilibrată ar trebui să aibă în vedere interesele diferitelor comunităţi etnice şi religioase, îndatoririle statelor şi drepturile fireşti ale cetăţenilor lor, interesele conjuncturale şi de perspectivă ale actorilor regionali. Ea nu poate fi elaborată fără concursul reprezentanţilor capabili să exprime pluralitatea de voci, întrebări şi aspiraţii ale sutelor de milioane de oameni care trăiesc în spaţiul pe care OSCE îl reprezintă. Structuri politice precum Adunarea Parlamentară pot fi completate cu structuri ale societăţii civile. Numai astfel un proces de consolidare a respectului omului, democraţiei şi securităţii comune poate dobândi profunzimea pe care doar voinţa reală a popoarelor o poate garanta.

Fiind singura organizaţie euro-atlantică în care sunt membre toate statele Europei, OSCE s-a dovedit a fi un instrument eficace de construcţie a unei culturi a dialogului şi a colaborării în Europa şi a Europei cu lumea întreagă.

Vocaţia preventivă a OSCE va constitui cheia de boltă a activităţii sale în viitorul imediat. Aceasta implică o complexitate crescândă a analizelor şi mijloacelor de acţiune. Crizele repetate au arătat că, din păcate, intervenţiile preventive punctuale nu sunt suficiente şi trebuie inserate într-un complex de acţiuni pe termen lung care să ia în considerare ansamblul unor regiuni şi ansamblul problemelor care le pot destabiliza, de la dificultăţile economice la stereotipurile ancorate în mentalităţi divergente, de la precaritatea căilor de comunicare la riscurile neconvenţionale de securitate.

OSCE şi-a propus - şi în parte a reuşit – să devină un laborator unde se creează cultura politică a securităţii prin încredere reciprocă, negociere şi cooperare. OSCE poate identifica riscurile majore, poate formula şi pune în practică programe de întărire a încrederii reciproce, atât în interiorul ţărilor cu un grad ridicat de risc cât şi în zonele cu potenţial conflictual.

În acest laborator cred că există un loc privilegiat pentru foştii preşedinţi din perioada tranziţiei de la dictaturile comuniste la statele democratice. Cu experienţa lor civică şi de oameni de stat reformatori, folosindu-se de relaţiile reciproce şi de prestigiul câştigat, ei pot juca un rol atât în dezamorsarea unor conflicte, cât şi în regândirea strategiei organizaţiei pe termen lung.

Marea contribuţie a OSCE la arhitectura de securitate a Europei şi a lumii va fi, fără îndoială, aceea a războaielor care nu vor fi avut loc datorită creării unor mecanisme democratice şi de dialog, întăririi colaborării cu societatea civilă, diplomaţiei preventive.

Mai este nevoie de OSCE? Da. Pentru ce? Pentru o lume mai sigură. Pentru cine? Pentru toţi.


 

[*] Keynote speech at Conference OSCE 2010, a decisiv year for Europe. Bucharest, 24.02.2010

 

Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa , la rascruce  de prof. dr. Anton Caragea- directorul Institutului de Relatii Internationale si Cooperare Economica

Nascuta in atmosfera Razboiului Rece.

Inca de la nasterea sa OSCE a purtat marca atmosferei Razboiului Rece, ca o institutie al carui principal rol a fost mentinerea unei fragile unitati pe un continent divizat de Cortina de Fier si de competitia mondiala intre sistemul capitalist si cel comunist si intre aliantele  militare ale Vestului si Estului ( NATO si tratatul de la Varsovia ).

In acest climat, tensionat, OSCE si-a demonstrat utilitatea, intr-un mediu ce deseori amintea mai mult de un razboi deschis decat de cel rece , precum cel de la inceputul anilor `80 ,OSCE  a fost ultima insula fragila de dialog intre blocul estic, lansat in aventura din Afganistan si alianta vestica, implicata in  razboiul stelelor al lui Reagan si ce pareau a se indrepta catre un razboi nuclear.

 

OSCE si dialogul Vest – Est.

Sesiuni ,precum cea de la Viena din noiembrie 1986, ce au ramas ca o parte integranta a istoriei razboiului rece si multi istorici apreciaza ca fara aceasta vitala linie de comunicare, dialog si intelegere lansata de OSCE,   lipsa de dialog ar  fi avut consecinte inimaginabile. Evitarea unui razboi nuclear si mentinerea deschisa a liniilor de comunicare, intre adversarii de pe continentul european, nu a fost singurul serviciu adus umanitatii de catre OSCE in aceea perioada . Nu trebuie sa uitam ca problema drepturilor omului, in blocul rasaritean, a fost ridicata in cadrul dezbaterilor de la Helsinki si in cadrul actiunilor  OSCE. Reformistii de la Praga sau Berlin au folosit pentru organizatiile si manifestele lor, ce solicitau respectarea drepturilor omului in cadrul blocului estic, exact documentele de la Helsinki si cele ale OSCE . In 1989 cand sistemul comunist s-a prabusit OSCE s-a trezit confruntat cu o noua situatie. O institutie a Razboiului Rece , construita pe o structura a dialogului intre adversari ireconciliabili era acum in cautarea unui nou rol.

OSCE si Charta de la Paris: lungul drum catre o noua Europa .

OSCE si a faurit acest nou rol si nou loc, in noua lume nascuta din colapsul comunismului . OSCE a devenit singurul spatiu comun de dialog , in momentul in care Comunitatea Economica Europeana se reconstruia , iar nasterea unei structuri politice europene era doar in faza de planseta.  Tratatul de la Varsovia se autodizolvase iar NATO era doar un vis distant sau chiar imposibil de atins si in orice caz departe de a deveni o structura de securitate la nivel european. Ei bine in acest context OSCE a ramas singul for general european care a preluat in agenda sa protectia drepturilor omului, imbunatatirea cooperarii intre fosti inamici, constructia democratica , monitorizarea alegerilor , crearea unui dialog si a unei detensionari intr-o Europa centrala si de est ce cunoasteau pasiunile nationalismului post comunist si in final fiind si o cale de dialog si cooperare cu Vestul continentului.

Daca este sa oferim un sumar al agendei OSCE, la inceputul anilor `90, vom vedea ca in loc sa se dizolve, asa cum unii cerusera la inceputul anilor `90 , OSCE a preluat un rol de initiativa si activ in constructia unei noi Europe.

Dialogul cu Rusia, dialogul cu Tarile Baltice, lunga lista de initiative ale pacii in fosta Yugoslavie si Bosnia, echipele de constructie democratica ale OSCE, rolul organizatiei in pastrarea pacii si in dezangajarea din conflicte sunt inca vii in memoria noastra.

OSCE: un sfarsit lipsit de glorie ?

Din nefericire, dupa jumatatea anilor `90, relevanta organizatiei a inceput in mod gradual sa se diminueze. Rolul sau in promovarea securitatii militare si strategice pe continent a devenit treptat un obiectiv al Aliantei Nord-Atlantice , expansiunea graduala a NATO spre Est in 1999 , 2004 si 2009 a fost perceputa de multi ca suficienta pentru a asigura viitoarea securitate a continentului. In timp ce alte voci estice au vorbit de o crestere a tensiunii. Dupa 2001 conceptul global de securitate si alianta strategica s-a deplasat ,odata cu lansarea noului concept despre un asa zis razboi impotriva terorii. Aceasta a insemnat o concentrare a zonei de interes in Afganistan , Iraq si o concentrare pe Orientul Mijlociu , toate obiective cu care OSCE in acel moment nu era familiarizat si nici nu avea vointa politica de a se axa pe ele. Expansiunea Uniunii Europene , niciodata controversata precum cea a NATO, a fost un substitut pentru lucrul in cadrul OSCE pe problemele cooperarii economice . Toate acestea ii faceau pe cei mai optimisti comentatori sa considere un viitor in care Uniunea Europeana deenea actorul central pe contient , ceea ce facea ca OSCE sa ramana un factor important, dar privit cu mai putin entuziasm ca odinioara .

OSCE si crearea unui dialog Nord-Sud.

Chiar si in acest timp, de aparenta relevanta in reducere, OSCE nu a incetat sa ofere noi directii in politica internationala , diplomatie, si un exemplu de construire a unui cadru de cooperare cu tarile partenere.

Parteneriatele OSCE de promovare a democratiei , a rolului societatii civile si a prevenirii conflictelor si crearea de noi oportunitati pentru securitate si cooperare a devenit nu doar o metoda eficienta de a crea oprtunitati de cooperare OSCE si alte zone geografice dar si un exemplu de construire a unui cadru de colaborare. Din Japonia in Coreea de Sud si Australia ( cel mai nou membru) al formulei de colaborare si parteneriat, aceasta  si a demonstrat utilitatea in arii sensibile precum : politica , cooperare militara ,controlul armamentelor , securizarea frontierelor , activitati de preventie antiterorista , prevenirea conflictelor, reforma militara , politie si implementarea acordurilor internationale. Acesta zon de colaborare se extind pana la cooperare economica si de mediu si pana la dimensiunea umana ( de la combaterea traficului de fiinte umane , democratizare , educatie, monitorizarea alegerilor , drepturile omului si ale minoritatilor si liberatatea presei. Actionand  in toate aceste zone importante  era normal ca OSCE sa devina tinta criticilor, dar privind din perspectiva lunga a istoriei nu putem sublinia indeajuns rolul pozitiv al OSCE.

 

OSCE: o filosofie politica a posibilului

In fapt multe din acuzatiile aduse OSCE, cum ca nu ar fi suficient de hotarata sau de eficienta, sunt doar rezultatul unei decizii filosofice fundamentale a OSCE de a crea un mod de actiune echilibrat , si de a nu trasnforma problema drepturilor omului in drept de ingerinta sau procesele electorale monitorizate ca un mod de a face presiuni asupra unor state independente. Acest concept filosofic important este bazat de Acordurile de la Helsinki si pe Charta de la Paris ce statueaza decizia de a respecta suveranitatea si neamestecul in treburile interne ale statelor membre.  Astazi cand concepte precum: interventia preventiva , prevenirea conflictelor prin interventie armata si anumite practici ale managementului de criza si a reabilitarii post-conflict, sunt aspru criticate si luate in discutie, experienta OSCE si filosofia ei pot oferi solutii pentru o actiune responsabila , aceasta nu e slabiciune ci actiune cu responsabilitate.

In ultimi ani OSCE a fost confruntata cu noi provocari : lungul razboi din Afganistan si Irak , criza legata de procesul de pace palestinian , tensiunile din regiunea Caucazului , necesitatea constructiei unei comunitati mediteraniene , necesitatea de a oferii Rusiei asigurarile legitime de securitate si cooperarea in regiunea Marii Negre si solutionarea crizelor, precum Kosovo.Toate acestea necesita un raspuns diplomatic si conceptual bazat pe ceea ce anumiti experti internationali, uniti intr-o retea , printre care si subsemnatul, numesc un Nou Acord Helsinki. In aceasta actiune OSCE este chemat la un rol important.

 

2010- Un an decisiv. Presedentia Kazahstanului.

Imi place sa numesc anul 2010 ca un an decisiv pentru Europa , nu in sensul ca Europa trebuie sa isi schimbe destinul in acest an sau ca trebuie sa schimbam continentul. Dar in ideea ca in acest an trebuie sa vedem un inceput al dezbaterii diplomatice si internationale care trebuie sa decida care e viitorul Europei ? Ce Europa dorim sa construim ? Aceasta dezbatere politica, culturala si economica trebuie sa inceapa in acest an si acest an trebuie sa marcheze recunoasterea nevoii de schimbare , necesitatea unei dezbateri conceptuale , filosofice , si necesitatea unui plan de actiune.     

Cei patru  T

In aceasta privinta este de salutat decizia Presedintelui Nazarbaev de a accentua aceasta dezbatere si de a centra OSCE in mijlocul actiunii de reforma si in mijlocul actiunii conceptuale de refacere a uneia din cea mai prestigioase institutii europeana. Acest inceput este bine definit de cei patru T : Traditie, Toleranta, Transparenta si Incredere,  enuntate de presedintele Nazarbaev sunt exact in spiritul actiunii OSCE. O actiune ce este bazata de Incredere , o incredere acumulata in 30 de ani de activitate.  Traditie deoarece trebuie sa construim pe trecut, nu impotriva acestuia, asa cum vor unii , nu distrugand istoria ci construind pe baza ei .

Toleranta, deoarece traim din nefericire intr-o lume a intolerantei in care diferit se scrie inca dusman si neincredere. Trasparenta, deoarece intr-o lume in care auzim despre conflicte si conspiratii numai transparenta poate fi baza increderii si a actiunii eficiente.

Un summit al sperantei.

OSCE nu poate actiona fara un consens si fara o noua filosofie ce poate fi oferita de un nou summit. La 11 ani de la ultimul summit , necesitatea pentru o astfel de intalnire se impune de la sine. Un nou summit nu va da doar un imbold puternic la adaptarea OSCE la provocarile moderne si amenintarile noi, dar la fel va creste increderea si respectul de care se bucura Organizatia insasi in cadrul propriilor popoare. Acest apel al presedintelui Nazarbaev, lansat la conferinta de la Viena, vine cu o analiza realista : nu trebuie sa lasam OSCE sa dispara sau sa se transforme intr-o  organizatie lipsita de relevanta: OSCE nu poate fi inlocuit. Stagnarea sau disparitia sa ar crea un vaccum in zona Euro-Atlantica, aprecia corect presedintele Nazarbaev.

Este de apreciat acest efort, lansat de Presedintia Kazahstan, in obtinerea unei renasteri a OSCE : ideea expansiunii actiunii OSCE catre Asia , impactul intolerantei si necesitatea de a oferii comunitatii islamice o voce suplimentara si o respectabilitate cu un accent pe Islamul ca religie a pacii si a tolerantei in acest climat tensionat.

OSCE nu poate fi inlocuit.

Aceasta agenda ambitioasa mai cuprinde : un nou summit , o dezbatere europeana asupra viitorului OSCE , constructia unui spatiu comun de securitate si cooperare intre Asia si Europa si initierea unui unei apropieri constructive realizate nu pe ton profesoral sau pe predici intre Nord si Sud. De altfel nu trebuie sa uitam ca OSCE are inca un rol de jucat pe continentul european , o activitate ce trebuie concentrata pe Balcaniide Vest , pe necesitatea dialogului si a sprijinului in zona Balcanilor cu accent pe ajutorarea economica a zonelor afectate de actuala criza precum Macedonia si Albania, care trebuie sa se bucure de rolul economic al OSCE  sau in zona Europei de Est in care OSCE are un rol de jucat in constructia democratica sau in ajutorul economic si de securitate . Sunt provocari enorme care stau inaintea OSCE in 2010 si in anii care vor urma . Kazahstanul a avut curajul de a actiona , puterea de a incerca si decizia de a lua actiuni practice si puterea de a cere Europei o lucida analiza a situatie actuale a OSCE si un raspuns la aceasta.

Da, Kazahstanul ar fi putut doar sa astepte sa treaca  365 de zile si Presedintia sa fie acordata unei alte tari si sa ii lase pe altii sa initieze aceasta dezbatere , dar Kazahstanul nu a ales calea usoara de iesire. Nu Kazahstanul a decis sa confrunte realitatea si sa propuna obiective ambitioase si pentru asta sa faca din 2010 un an decisiv, anul in care OSCE a inceput o noua pagina a istoriei sale.   

COOPERAREA ECONOMICA IN CONTEXTUL OSCE. O SANSA PENTRU DEPASIREA CRIZEI ECONOMICE MONDIALE de Prof. Ioan Cezar  Coraci- Presedintele UGIR 1903 ( co-autor Marius E. Opran)

Excelentele voastre,

Doamnelor si domnilor,

Conferinta “Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) in anul 2010 - Un an decisiv pentru Europa” constituie unul dintre importantele evenimente internationale prin care Romania isi propune sa participe la dezbaterea de idei si la schitarea unor politici europene intr-un nou climat politic si un context economic in schimbare. Organizarea Conferintei OSCE 2010 la Bucuresti reprezinta o onoare pentru tara noastra si consacra amplificare relatiilor de colaborare ale Romaniei cu Kazahstan, tara care detine in prezent presedintia organizatiei.

Presedintia kazaha a OSCE si-a propus sa contribuie la inoirea organizatiei orientata spre eficienta si valorificarea mai buna a potentialului pentru dialog politic, reconciliere, armonizare a pozitiilor si a cadrului de luare a deciziilor. Procesul de modernizare a OSCE constituie un obiectiv important la care Romania doreste sa-si aduca contributia.

Cooperarea economica – dimensiune esentiala a OSCE

OSCE s-a nascut din nevoia de securitate a statelor europene. Ca organizatie de securitate OSCE reprezinta in fapt consensul statelor noastre de a coopera in probleme de reducere a violentei si realizare a pacii si securitatii, inclusiv prin mecanisme economice, prin abordarea cooperativa a riscurilor si provocarilor.

Este deosebit de semnificativ sa afirmam ca securitatea nu poate fi abordata fara a se face referire la ansamblul multi - dimensional al conceptului. Pe de alta parte, continentul european, prin importanta sa in politica si si dezvoltarea economico – sociala moderna, are, de fapt, o influenta importanta asupra unui spatiu multi - continental. Securitatea este dependenta determinant de fenomenele si procesele economice ca parte a relatiilor complexe dintre tarile noastre.

Uniunea Generala a Industriasilor din Romania – UGIR-1903, organizatie patronala cu traditie de peste o suta de ani, implicata profund in dezvoltarea economica si buna gestiune a relatiilor de munca din Romania este vital interesata in abordarea dimensiunii economice a securitatii, mai ales in contextul actual marcat de criza economica si de recesiune.

De altfel, actuala criza economica si financiara a readus in atentie problema rolului statului in economie. Dupa o perioada in care doctrinele economice au impus ideea statului minimal, criza a determinat, reevaluarea acesteia prin recunoasterea necesitatii unui stat cu un rol mai important si o putere comparabila cu cea a mecanismelor pietei. Din aceasta perspectiva, rolul statului capata o greutate sporita in decizia economica, mai ales prin prisma conceptului de securitate, decizii pe care nu le va putea exercita totusi, fara participarea reprezentantilor semnificativi ai mediului de afaceri.

Criza economica si financiara actuala si perspectivele anului 2010

Economia globala se afla in stadiile incipiente de recuperare dupa contractie generata de criza economica, dar progresele sunt inegale unele regiuni cunoscand deja o revigorare, dar in altele situatia se mentine critica.

Potrivit datelor Fondului Monetar International (FMI), la nivel mondial, criza economica a condus la o scadere PIB-ul real cu 1,1% in 2009, o diminuare considerabila a comertului international si inrautatirea situatiei economice a unor paturi largi de lucratori care au fost disponibilizati.

Pana in prezent, 2,9 trilioane de dolari (2,122 trilioane de euro) din banii publici au fost cheltuiti in intreaga lume pentru a stimula economia, indatorand multe state cel putin pe termen mediu. Exista in continuare pericolul ca multe dintre economii sa intre din nou in recesiune, daca guvernele vor retrage prea curand programele de stimulare economica.

FMI prognozeaza o crestere de 3,1% in 2010 la nivel global. Pentru Tarile dezvoltate, dupa o contractie de 3,4% in 2009, este asteptata o crestere de 1,3%. Se estimeaza ca economiile emergente si ale altor tari in curs de dezvoltare, vor trece de la o crestere medie de 1,7% in 2009 la 5,1% in 2010.

Revenirea din criza are loc in grade si viteze diferite pe intreaga planeta. Asia ramane lider, dar chiar si acolo cresterea ramane dependenta in mare masura de masurile guvernamentale de stimulare economica.

Chiar cu aceste perspective economice imbunatatite recent fata de cele din octombrie 2009, situatia anului 2010 ramane deosebit critica, cu deosebire pe piata fortei de munca. In anul 2009 Conferinta mondiala a muncii a adoptat Pactul global al ocuparii, document programatic care va trebui intarit si extins in 2010 potrivit conditiilor dificile de pe piata muncii.

Romania, membra a OSCE de la infintarea acesteia, membra a Uniunii Europene si a Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord este una din tarile foarte afectate de efectele crizei economice si financiare globale.

Criza din Romania nu i se datoreaza, dar a survenit pe fondul unor vulnerabilitati ale economiei romanesti care au facut ca de la o crestere economica robusta de 6 – 7% in anii anteriori sa se inregistreze o diminuare cu 7,2% a Produsul Intern Brut (PIB) in anul 2009, fata de anul 2008. Productia industriala s-a diminuat in acelasi an 2009 cu 5,7% fata de anul anterior, schimburile comerciale, in ansamblu, au inregistrat o cadere de 25,4% din care exportul de 13,9%, iar investitiile straine in Romania, in 2009, s-au redus la cca 50% fata de anul 2008. Rata somajului a atins 7,8% in luna decembrie 2009, continuand sa creasca cu un ritm al diponibilizarilor, in medie, de 1000 salariati pe zi in primele luni ale acestui an.

Suntem profund ingrijorati de mentinerea dificultatilor economice in Romania si suntem interesati de construirea unei perspective post - criza consolidata in care fenomene economice de o asemenea amploare si gravitate sa nu mai poata fi posibile.

Cadrul de coperare economica al OSCE - un instrument de coordonare al eforturilor pentru depasirea crizei si relansarea economica

Avem nevoie de o abordare constructiva a dimensiunii economice a securitatii si a apreciem contributia dezbaterilor Formului economic de la Astana din iulie 2009 “Lectiile crizei – si modelul dezvoltarii economice post – criza in conditiile procesului de globalizare”.

De altfel, multe din temele de discutie pe marginea problematicii crizei economice fac referire la coordonarea politicilor si a masurilor necesare la nivel international, la crearea unor institutii si mecanisme adecvate prevenirii declansarii altor fenomene de criza prin care este pusa in pericol insasi securitatea comuna a statelor membre.

In viitor, un grad mai mare de cooperare internationala va fi vital pentru reformarea de substanta a pietelor financiare si pentru elaborarea unor strategii efective de iesire din criza.

Buna functionare a economiei globale si regionale, stabilitatea sistemului financiar international, nu poate fi realizata fara cooperare multilaterala si sustinerea politica la nivelul tuturor statelor. Abordarea unilaterala, chiar din parte unor state deosebit de puternice, au insemnat experiente cu eficienta limitata.

In aceste timpuri dificile, parteneriatele trebuie sa opereze pentru a depasi criza fiind nevoie de dialog, de cooperare si coordonare politica. Aceasta criza insasi ofera oportunitatea dezvoltarii marilor proiecte comune. Axele de interventie necesare sunt: increderea, coordonarea si consensul.

Romania ramane ferm interesata si implicata in abordarea parteneriala a marilor proicte continentale si intercontinentale. Ca exemplu pot fi mentionate initiative la a caror structurare a participat si UGIR-1903, Strategia Dunarii si Fondul International Marea Neagra - Marea Caspica.

Pentru Romania, Strategia UE pentru regiunea Dunarii va reprezenta asumarea rolului de promotor si initiator al unui nou format de cooperare care va contribui la sustinerea angajamentelor externe in plan regional, va permite relansarea economica a judetelor din bazinul Dunarii si crearea de noi locuri de munca.

Fondul International Marea Neagra - Marea Caspica urmareste sa pune bazele unor programe regionale în domeniul utilizarii eficiente a resurselor maritime si protectei mediului si tinde sa devina o platforma comuna de colaborare pentru statele din zona.

Intarirea rolului OSCE intr-o economie globala in schimbare

OSCE reprezinta un spatiu economic deosebit de vast care reprezinta centrul de greutate al economiei globale. Chiar daca, dinamica dezvoltarii economice a ultimei perioade a consacrat si alti actori economici importanti la nivel global, ansamblul celor 56 de tari membre ale OSCE ramane deosebit de semnificativ.

Cooperarea economica a statelor membre are nevoie de stabilitate politica pentru a dezvolta proiecte ample de dezvoltare si de promovare a securitatii energetice, unul din obiectivele asumate de presedintia kazaha a OSCE pentru anul 2010. Nu numai Kazahstan, tara asiatica cu vocatie europeana, dar si alte tari OSCE au in vedere o deschidere ampla spre cooperarea in domenii care privesc energia, dezvoltarea infrastructurii si a mijloacelor de transport, transferul de tehnologie si dezvoltarea industriala.

De altfel, arhitectura de securitate a tarilor OSCE va fi mult imbunatatita de progresele in domeniul cooperarii energetice, iar Romania intelege sa-si asume responsabilitati in promovarea parteneriatului economic in domeniu cu toate statele membre.

Problemele complexe ale securitatii intr-o lume in schimbare solicita o angajare a tuturor structurilor OSCE in tratarea multilaterala a securitatii (militara, politica, economica si umana), prin atragerea la aceste eforturi a tuturor statelor, aplicarea consecventa a principiilor, normelor, valorilor si standardelor comune, ca si a unor instrumente, mecanisme si experiente in domeniul diplomatiei preventive.

Multumindu-va pentru atenti acordata, imi exprim convingerea in succesul actualei Conferinte OSCE 2010 – Un an decisiv pentru Europa.

 

O nouă provocare pentru OSCE: Dimensiunea economică şi de mediu. 2010 - un nou început, deputat Catalin Nechifor , vice-presedintele Grupului Parlamentar de Prietenie Romania - Kazahstan

Domnule preşedinte,

Excelenţele voastre,

Doamnelor şi Domnilor

 

Este un privilegiu deosebit pentru mine să mă pot adresa Conferinţei OSCE 2010. Un an decisiv pentru Europa. În calitate de vicepreşedinte al Grupului de prietenie România - Kazakhstan, vreau să vă transmit salutul Parlamentului României şi să urez preşedinţiei în exerciţiu a OSCE să îşi îndeplinească obiectivele pe care şi le-a propus, alături de Grecia şi Lituania, în cadrul aşa numitei troici de conducere a OSCE.

 

Pentru un conglomerat geo politic aşa cum este OSCE, care cuprinde o mare parte din ţările emisferei nordice, definirea unor obiective comune este întotdeauna un element dificil de negociat şi de pus în practică. În scurta istorie a sa, din 1973 încoace, OSCE a cunoscut o evoluţie firească, plecându-se de la necesitatea creării unei grupări de securitate europeană, care să poată activa în ceea ce priveşte prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor şi reconstrucţia post conflict. Acum, în 2010, sfera de preocupări cuprinde trei dimensiuni principale, grupate în jurul activităţilor politico - militare,

economice şi de mediu şi nu în ultimul rând dimensiunea umană.

 

Dimensiunea economică şi de mediu este într-adevăr o provocare pentru OSCE, iar paşii care s-au făcut până în prezent sunt insuficienţi, chiar dacă prosperitatea economică şi protecţia mediului sunt piloni de bază ai securităţii pe plan mondial. Vremea marilor himere s-a dus, războiul rece îşi are deja locul său în cartea de istorie, schimbările de regim din 1989 fac parte din viata noastră. Dar asta nu înseamnă că dacă discutam despre combaterea terorismului, democratizare, alegeri sau egalitate de şanse, va fi suficient pentru a asigura acel climat de securitate şi cooperare pe care îl dorim pentru cetăţenii celor 56 de state membre ale OSCE. Diferenţele de ideologie, de cultură şi de religie sunt parte a moştenirii noastre comune, dar în acelaşi timp au fost şi generatoare de conflict, însă, cel mai important lucru, ele constituie o valoare importantă pentru ceea ce înseamnă cooperarea dintre state, fapt demonstrat şi în cadrul Conferinţei de implementare a toleranţei, prin înţelegere inter-culturală, inter-religioasă şi inter-etnică, desfăşurată în 2006 la Alma Ata, sub egida OSCE.

Vorbim adeseori despre moştenire comună ca despre ceva care aparţine trecutului şi mai puţin despre obligaţiile noastre, ale celor care trăim aceste vremuri, de a lăsa o moştenire durabilă generaţiilor viitoare. Lumea începe să fie preocupată de subiecte noi: încălzirea globală, schimbări climatice, surse de energie regenerabile, poluare, creştere economică şi criză financiară. Poate că nu a fost o pură coincidenţă înfiinţarea OSCE şi elaborarea primului raport al Clubului de la Roma, sub denumirea „Limitele creşterii”, pentru că preocupări în zona securităţii şi cooperării au existat de mult. La începutul anilor 70 se vorbea despre dinamica dezvoltării economice în contextul în care resursele planetei sunt limitate şi iată că, la o distanţă de 40 de ani, criza de sistem a apărut. Să fie vorba doar de natura financiară a crizei, sau poate că momentul pe care îl trăim cu toţii, de la coasta de vest a Americii, la extremul orient, va da semnalul că aşa nu se mai poate. Am ajuns într-un impas fără precedent. Grecia este în situaţie de faliment, Islanda este în incapacitate de a-şi achita datoria externă care depăşeşte de nouă ori valoarea PIB-ului naţional, şomajul a atins cote alarmante în ţările baltice, iar România va proceda la concedierea a 200000 de angajaţi din sistemul bugetar. Peste toate astea, Protocolul de la Kyoto se va încheia în 2012, iar Summit-ul de la Copenhaga din 2009 dedicat schimbărilor climatice nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. În acest sens, preşedintele CE, Juan Manuel Barroso, a afirmat totuşi  că  „acordul, în forma sa actuală este preferabil lipsei totale a unui acord”. Pactul semnat la Copenhaga are mai puţin de trei pagini şi nu conţine elemente pe care UE le consideră cruciale, precum obiectivele colective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi pe lângă faptul că nu stabileşte un termen limită pentru încheierea unui tratat în 2010, acesta nici măcar nu menţionează necesitatea vreunui acord obligatoriu din punct de vedere juridic. Toate laolaltă fac parte din problemele actuale de securitate şi cooperare pe plan mondial.

În acest sens, OSCE deţine un instrument puternic prin care se poate adresa acestor probleme: Forumul economic şi de mediu, care reprezintă o serie de manifestări anuale care discută teme propuse de preşedinţia în exerciţiu a OSCE şi agreate de toate cele 56 de state membre. Obiectivul Forumului este de a stimula dialogul politic cu privire la aspectele economice şi de mediu legate de securitate şi de a contribui la elaborarea unor recomandări specifice şi activităţi de urmărire pentru a răspunde acestor provocări. An de an, întâlnirile reunesc peste 400 de participanţi reprezentând guverne, societatea civilă, comunitatea de afaceri şi alte organizaţii internaţionale, care se angajează în dialog şi se consultă cu privire la modul de abordare şi identificare de soluţii practice pentru preocupările comune economice şi de mediu.

 

Dimensiunea economică şi de mediu a OSCE este mai puţin controversată în comparaţie cu problemele cu care se confruntă în celelalte două dimensiuni: aspectele politice şi de securitate, respective drepturile omului. În general, există un dezacord mai redus între statele membre ale OSCE, şi nu există o lipsă de activităţi constructive
prin care OSCE să poată urmări şi să poată face diferenţe notabile în viaţa de zi cu zi a oamenilor care locuiesc în cele 56 de state membre. În ultimii ani s-a pus un accent deosebit asupra dimensiunii eco-economice, fiind înfiinţat un grup informal de lucru care să discute modalităţile de îmbunătăţire a rezultatelor şi identificarea celor mai bune practici din domeniu. Forumul Economic şi de Mediu  se reuneşte de patru ori pe an, pentru a analiza o temă propusă de preşedinţia în exerciţiu. Această abordare, oarecum rigidă nu conduce întotdeauna la un rezultat cantitativ semnificativ, fiind de dorit discutarea mai multor sub teme care să genereze idei şi recomandări şi care, eventual, să fie preluate şi în dezbaterile din cadrul Forumurilor ulterioare. În acest mod, OSCE ar putea invita şi alte organizaţii internaţionale pentru a se implica în analizarea temelor propuse. În prezent, Forumul Economic şi de Mediu se desfăşoară pe durata a 12 luni, începând cu luna septembrie, ceea ce nu permite o bună coordonare cu mandatul preşedinţiei în exerciţiu, care coincide cu anul calendaristic, dar care permite totuşi existenţa unei perioade de timp pregătitoare pentru definirea temelor de lucru şi asigurarea consensului tuturor celor 56 de state membre.


O prioritate mai mare ar trebui să fie introdusă cu privire la utilizarea şi consolidarea expertizei în cadrul biroului coordonatorului economic, atât timp cât OSCE este un participant activ la securitatea mediului (ENVSEC), în cadrul unei iniţiative care reuneşte ONU, NATO, precum şi alte organizaţii internaţionale şi care se axează pe proiecte de mediu cu implicaţii de securitate în Asia Centrală, Caucaz, Europa de Est şi de Europa de Sud-Est. În mod particular, există numeroase oportunităţi pentru OSCE de a continua consolidarea încrederii în proiecte care se concentrează pe probleme în zonele de frontieră cu sensibilităţi specifice în Asia Centrală, în conformitate cu tema de transport propusă de preşedinţia Kazakhstan pentru acest an. Dimensiunea economică şi de mediu are de asemenea un potenţial mare de a susţine implicarea mai activă a partenerilor OSCE pentru cooperare, atât în zona asiatică, europeană şi nord americană.


Plecând de la experienţele anterioare, dimensiunea economică şi de mediu ar putea să acopere o arie mai mare de probleme pe parcursul anului, schimbarea calendarul său de întâlnire pentru a coincide cu termenul preşedinţiei în exerciţiu şi angajarea unui dialog cu caracter regulat cu organizaţii internaţionale şi parteneri OSCE, putând adăuga o valoare suplimentară a rolului de cooperare şi securitate cu un impact mai mare în unirea celor 56 de ţări în jurul obiectivelor comune legate de creşterea economică şi îmbunătăţirea politicii de mediu.

 

Cu toate astea, în ultimii ani activitatea OSCE a fost destul de scăzută, chiar dacă interesul este major pentru statele membre. Iată de ce doresc să apreciez în mod deosebit faptul că una dintre priorităţile preşedinţiei actuale deţinute de Kazakhstan, o constituie aprofundarea aspectele economice şi de mediu, organizarea celui de al 18-lea Forum fiind o garanţie în acest sens. Tematica propusă statelor membre se referă la "promovarea gestionării corespunzătoare în zona de trecere a frontierei, îmbunătăţirea siguranţei transportului terestru, crearea de facilităţi internaţionale de căi rutiere şi cale ferată în regiunea OSCE ". Unul dintre obiectivele propuse este crearea unor condiţii politice favorabile pentru îmbunătăţirea potenţialului de tranzit şi de transport, care reprezintă una dintre problemele cheie ale relaţiilor Kazakhstan-ului cu UE şi cu alte state membre OSCE. În acest sens s-a desfăşurat prima conferinţă pregătitoare pentru cel de al 18-lea Forum Economic şi de Mediu al OSCE, care a avut loc în octombrie 2009 la Astana, în Kazakhstan. Având în vedere creşterea schimburilor economice din zona Euro-Asiatică, precum şi dezvoltarea de noi rute de transport, au apărut şi preocupări legate de protecţia mediului şi de identificare a impactului acestor activităţi asupra mediului înconjurător. Preluând concluziile unor întâlniri anterioare, una din preocupările actuale o reprezintă promovarea unui schimb de opinii cu privire la modalităţile de reducere a efectelor negative ale transportului asupra mediului de-a lungul Coridorului Est Nord-Vest, coridor care interesează un număr important de ţări din zona eur-asiatică. O preocupare particulară este cea de a asista statele participante în vederea punerii în aplicare a legislaţiei naţionale referitoare la transportul ilegal de deşeuri periculoase, fiind iniţiate consultări cu secretariatul Convenţiei de la Basel.

 

Prima parte a Forumului Economic şi de Mediu a avut loc la Viena, în data de 1 februarie 2010, acolo unde factorii de decizie politică şi experţi au discutat măsurile de promovare a bunei guvernări la punctele de trecere a frontierei, pentru a îmbunătăţi securitatea de transport terestru şi pentru a facilita transportul internaţional rutier şi feroviar în regiunea OSCE. Conferinţa de două zile a reunit peste 250 de participanţi, reprezentând guverne, organizaţii internaţionale şi asociaţii de transport la nivel mondial. În contextul încetinirii creşterii economice globale la nivelul OSCE, preşedinţia Kazakhstan  acordă o importanţă crescută dimensiunii economice şi de mediu, prioritară  fiind dezvoltarea unor legături de transport deschise şi sigure între statele participante. Având în vedere fenomenul de globalizare, importanţa reţelelor de transport internaţional creşte în mod semnificativ, transporturile deţinând un rol-cheie în modelarea spaţiu economic global. Au mai fost discutate subiecte legate de  
provocările actuale ale transportului rutier internaţional, în contextul crizei financiare şi economice mondiale, precum şi de asigurarea accesului la porturile maritime pentru ţările fără ieşire la mare, dar şi îmbunătăţirea legăturilor de transport în Asia Centrală şi cu Afganistanul. Secretarul General al OSCE, Marc Perrin de Brichambaut, a subliniat că „discutarea provocărilor din domeniul transporturilor internaţionale şi de guvernare de la punctele de trecere a frontierei necesită o abordare largă şi cuprinzătoare, OSCE având rolul platformă unică care poate să concentreze atenţia politică cu privire la chestiuni tehnice de mare importanţă”. Următoarea etapă a celui de al 18-lea Forum Economic şi de Mediu al OSCE va avea loc la Praga, în perioada 24 – 26 mai 2010. Iată că, prin acest tip de abordare complexă a unor probleme punctuale din dimensiunea economică şi de mediu identificate şi susţinute prin consens de statele membre, OSCE poate contribui la asigurarea păcii, prosperităţii şi stabilităţii, unul din obiectivele asumate încă de la constituirea acestui organism internaţional.


Înainte de a încheia, vreau să îmi exprim convingerea că astăzi la Bucureşti am avut oportunitatea să contribuim la o mai bună înţelegere a rolului OSCE, vreau să mulţumesc organizatorilor şi participanţilor şi în mod special preşedinţiei Kazakhstan, care a făcut eforturi în sensul aprofundării unor probleme actuale care ţin de dimensiunea economică şi de mediu cu care se confruntă locuitorii statelor membre.

 

Aş dori să închei cu un citat din Nicolae Iorga: „Egoistul se priveşte ca ultim scop al Creaţiunii: s-ar aştepta ca în clipa morţii sale să fie sfârşitul lumii”.

 

Sper ca prin efortul nostru colectiv să contribuim cu o mică parte la efortul de a lăsa o moştenire durabilă generaţiilor care vor veni după noi şi sunt convins că Parlamentul României pe care îl reprezint astăzi va putea anticipa provocările actuale şi viitoare ale lumii în care trăim.  

 

OSCE şi securitatea umană de Profesor Mircea Constantinescu , expert politica internationala ( co-autor prof. Alexandru Lucinescu )

După încheierea Războiului Rece, în domeniul studiilor de securitate s-a produs o schimbare de paradigmă, ale cărei efecte sunt şi astăzi subiectul unor dezbateri intense. Statul care fusese până atunci subiectul primar al securităţii, a fost înlocuit, treptat, în această calitate de individ;. altfel spus, securitatea statului,securitatea în sens tradiţional, a fost înlocuită cu securitatea umană. Acest nou concept permite înţelegerea securităţii statelor ca un mijloc în vederea realizării securităţii individului, aşează în prim planul reflecţiei politice demnitatea umană şi modifică înţelegerea tradiţională a suveranităţii statelor.

Consacrarea noii paradigme de securitate s-a realizat în prima parte a anilor ‘90 prin apariţia în 1994 a Human Development Report. Acest document atribuie securităţii umane o dublă dimensiune şi anume eliberarea de frică (freedom from fear) şi eliberarea de nevoi (freedom from want).

Sunt identificate şapte ameninţări principale la adresa securităţii individului, ameninţări care pot fi evitate prin intermediul asigurării securităţii economice, alimentare, personale, politice, a securităţii sănătăţii, mediului şi a securităţii faţă de comunitate.

Perspectiva asupra securităţii umane avansată în Human Development Report 1994, a fost adesea caracterizată drept una largă, deoarece include atât protecţia  persoanelor faţă de violenţa din interiorul statului, cât şi protecţia acestora faţă de malnutriţie, sărăcie, boli şi dezastre naturale.

Concepţia largă asupra securităţii umane a generat o intensă polemică între susţinătorii şi contestatarii acesteia. Astfel, regăsim o concepţie extinsă asupra securităţii umane în raportul din 2003 al Comisiei pentru Securitate Umană intitulat Human Security Now : Protecting and Empowering People şi în poziţiile oficiale ale  guvernului japonez.

Din rândul contestatarilor înţelegerii extinse a securităţii umane fac parte statele membre ale Human Security Network ( Austria, Canada, Grecia, Irlanda, Norvegia, Slovenia, Elveţia, Olanda, Iordania, Chile, Costa Rica, Thailanda), şi de asemenea  Human Security Centre – autor al Human Security Report 2005: War and Peace in the 21st Century  şi International Commision on State Sovereignty and Intervention al cărei raport  publicat în 2001 poartă titlul The Responsibility to Protect. În opinia celor menţionaţi, securitatea umană trebuie să aibă în vedere exclusiv protejarea persoanelor fată de violenţa din interiorul statelor, fapt care a permis caracterizarea acestei abordări drept una  restrictivă.   Caracteristicile acestei viziuni asupra securităţii umane pot fi identificate în documentul guvernului canadian din anul 2000 intitulat Freedom from Fear: Canada’s Foreign Policy for Human Security: ce face referire la  protecţia civililor, operaţiunile de menţinere a păcii, prevenirea conflictelor şi siguranţa publică.

Interesul pentru securitatea umană este prezent şi în cadrul Uniunii Europene, fapt dovedit, printre altele, de apariţia în 2004 a Raportului de la Barcelona intitulat A Human Security Doctrine for Europe şi în 2007 prin apariţia Raportului de la Madrid.

În acest context, problematica securităţii umane a devenit o preocupare şi pentru membrii OSCE. De altfel, interesul pentru protejarea persoanei a fost o constantă a procesului CSCE, în acest sens Actul Final de la Helsinki consacrând ca un principiu al relaţiilor dintre statele participante respectarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale, inclusiv a celei de gândire, conştiinţă, religie sau de convingeri.

Astăzi, OSCE-ul abordează problematica securităţii umane prin intermediul conceptului de securitate comprehensivă, un concept care include dimensiunea politico-militară, dimensiunea economică şi de mediu precum şi dimensiunea umană.

În Carta pentru Securitate Europeană semnată de statele membre ale OSCE in 1999 la Istanbul se arată că dimensiunea umană a securităţii are în vedere respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor sale fundamentale, democratizarea, statul de drept, protecţia minorităţilor, toleranţa şi combaterea discriminării, egalitatea între sexe, lupta împotriva traficului de fiinţe umane şi protecţia civililor în situaţii de conflict.

Angajamentul statelor membre ale OSCE faţă de securitatea umană s-a concretizat şi în crearea unor instituţii precum Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului şi Înaltul Comisariat pentru Minorităţile Naţionale.

În cadrul OSCE coexistă viziunea largă asupra securităţii umane, prin intermediul partenerilor asiatici ai organizaţiei , în special Japonia, şi viziunea îngustă (restrânsă) asupra securităţii umane prin intermediul statelor care sunt atât membre ale OSCE cât şi ale Human Security Network.

În încheiere trebuie subliniat faptul că armonizarea celor două concepţii concurente asupra securităţii umane este un obiectiv dificil, iar preşedinţia kazahă a OSCE poate contribui în mod semnificativ la atingerea acestuia.

 

VIDEO ADDRESS BY PRESIDENT NURSULTAN NAZARBAYEV 

Your excellencies,
Ladies and gentlemen,

Kazakhstan is assuming the extremely important mission of the Chairmanship of the Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE) with a sense of great responsibility.

Our country will embark on its Chairmanship during one of the most complicated periods in modern history.

Because of the global financial and economic crisis, tectonic shifts are taking place in the global order, and this process is still far from completion.

The erosion of the regime of non-proliferation of weapons of mass destruction, terrorism, humanitarian and ecological disasters, famine, poverty, epidemics, depletion of energy resources, conflicts based on interethnic and interreligious differences—such is a far from complete list of the challenges faced by modern civilization that call for maximum efforts by multilateral institutions of high standing like the OSCE.

There is no doubt that the current world situation makes even more arduous the test which Kazakhstan, as a country chairing the OSCE, will have to pass. However, the most pressing problems that the OSCE is now facing have always been at the heart of our foreign policy.

Since its independence, Kazakhstan has made a real contribution to strengthening regional and global security. The shutdown of the Semipalatinsk nuclear test site, the voluntary renunciation of the world’s fourth largest nuclear and missile arsenal and the complete elimination of its infrastructure are historic decisions that our country has taken.

Recently, at Kazakhstan’s initiative, the United Nations General Assembly adopted a resolution proclaiming the 29th of August the International Day against Nuclear Tests.

Kazakhstan is fully aware of its role as a responsible player in regional and global economic processes. As a country exporting increasing volumes of hydrocarbons to the world market, our country makes a significant contribution to ensuring global energy security, including that of the European countries.

As a major exporter of grain and other foodstuffs, Kazakhstan is actively promoting the implementation of the United Nations Millennium Development Goals (MDGs) in order to end hunger and ensure food security.

The Conference on Interaction and Confidence-Building Measures in Asia (CICA), convened at Kazakhstan’s initiative, has now become a unique multilateral instrument for Asian security and co-operation.

Today, this forum, which is an OSCE analogue for Asia, brings together countries which account for one third of the world’s GDP, with a total population of approximately three billion people.

The top priority for Kazakhstan is the sustainable development of Central Asia. The growth of our economy positively affects the region as a whole.

Together with other OSCE participating States, Kazakhstan fully supports efforts aimed at bringing the East and West together in order to develop a better understanding of the key issues confronting the modern world.

The multiethnic and multireligious composition of our population is a special trait of our country. Representatives of more than 140 nationalities and 40 confessions live together as one big family in Kazakhstan.
Our model of interethnic and interreligious accord is Kazakhstan’s real contribution to the global process of interaction between different religions. At my initiative, since 2003, Astana has hosted three Congresses of Leaders of World and Traditional Religions, which have created a unique forum for interfaith dialogue.

Ladies and gentlemen,

Against this background, we consider the OSCE, with its unique geographical coverage, its experience of interaction and the instruments it has developed, to be one of the key mechanisms for ensuring international security and co-operation. It is an organization that has played and continues to play an important role in maintaining the security architecture in the area from Vancouver to Vladivostok.

At the same time, the positive historical resources of the OSCE are limited. Today, it is not permissible to carry on endlessly drawing the so-called “red lines” and playing the “zero-sum games” which have diminished its credibility.

Improving the effectiveness of international organizations in meeting new global challenges has come to the fore. That is the precise task of the OSCE, which is a unique platform for dialogue bringing together 56 States located on three continents.

The decisive question for the OSCE in the future will be whether it can convert itself into a structure that recognizes the diversity of the world in the 21st century, or whether it will continue to be an organization segmented into blocs, where the West remains aloof from the space “east of Vienna”?

Stereotypes of the “former Soviet republics” continue to dominate the minds of some of our OSCE partners despite the fact of our almost 20 years of experience of integration into the global democratic community.

In this context, the trust bestowed on us by the OSCE participating States bears a special importance for Kazakhstan. Building a democratic society has been a conscious choice of our people, and we will pursue further political liberalization of our country and seek to improve the quality of life of the people of Kazakhstan. Our OSCE Chairmanship is looked upon in the country not only as a foreign policy success, but also as a valuable national achievement in its own right.

In accordance with OSCE traditions, we hereby wish to declare the motto of our Chairmanship, reflecting the symbolic identification of Kazakhstan as the chairing nation.

The motto of Kazakhstan’s Chairmanship will be four Ts, namely, "Trust", “Tradition”, “Transparency” and “Tolerance”. The first T refers to the trust that is necessary for all of us. The second one refers to our commitment to the fundamental principles and values of the OSCE. The third one conveys maximum openness and transparency in international relations, free from “double standards” and “dividing lines”, as well as a focus on constructive co-operation in order to address challenges and threats to security.

Finally, the fourth T reflects global trends towards a strengthening of intercultural and intercivilizational dialogue, which is gaining major importance in today’s world.

Kazakhstan considers expanding and strengthening the consensus base on fundamental issues of development to be one of the key tasks for the OSCE. The 10-year interval since the last OSCE summit is an illustration of the fact that the consensus base is in stagnation, if not in crisis. In this regard, we call upon the OSCE participating States to support Kazakhstan’s initiative urging the convening of a summit in 2010.

Such a meeting of OSCE leaders would afford an opportunity to celebrate the 35th anniversary of the Helsinki Final Act, the 20th anniversary of the Charter of Paris and the 65th anniversary of the end of World War II.

The agenda of the summit could include topical security issues in the OSCE area of responsibility, as well as the situation in Afghanistan and issues relating to tolerance.

Now is the time when the leaders of the OSCE participating States should demonstrate their political will and focus on solutions to the difficult challenges facing our nations.

A summit would not only give a powerful impetus to adapting the OSCE to modern challenges and threats, but would also increase the confidence and respect enjoyed by the Organization itself among our peoples.

Finally, it is the direct responsibility of the Heads of State or Government to work towards strengthening security and co-operation for the benefit and prosperity of the people who elect them.

Meanwhile, the OSCE is an organization that cannot be replaced. Its stagnation or disappearance would create a volatile vacuum in the Euro-Atlantic area.

In this context, we suggest declaring August 1st, the day of the signing of the Helsinki Final Act, to be OSCE Day.
Kazakhstan will try to focus on achieving the optimum balance among all three OSCE “baskets”. Such an approach would make it possible to see problems in their entirety, and not only to effectively confront external manifestations of modern challenges and threats, but also to tackle their roots.

Kazakhstan as the holder of the OSCE Chairmanship is firmly committed to the fundamental principles and values of the OSCE. We intend to find mutually acceptable solutions in the interests of all the participating States of the Organization.

Kazakh folk wisdom says: “Birlik bolmay tirlik bolmas - Without unity, there can be no life.” Our country considers the OSCE in the 21st century as a single space of democracy, stability and prosperity for all the peoples living in it.

I thank you for your attention. I wish you every success in the New Year.

 

Do We Still Need OSCE: What For? For Whom? - President Emil Constantinescu ( 1996 - 2000 )

In 2010 OSCE (including CSCE) is celebrating its 35th anniversary. It is the age when symbolically youth came to an end and preparations for the mature age start. The result of this glorious youth becomes history. Of this history, I will only recall the role that CSCE has played for the end of the Cold War, in order to give to Caesar what is Caesar's. Usually, NATO is considered as a winner of the Cold War. In fact, the military and technological pressure of the NATO countries constituted only the condition to start the reform process (perestroika) in the USSR. The real cause of the soviet empire’s fall was the reawakening of the peoples’ freedom spirit, a process to which the human rights promotion by the CSCE through the third basket in Helsinki has played an important role.

Twenty years ago, at the end of the Cold War, many people were asking themselves whether we still needed CSCE or not. The right answer was the enhancement of its role by making it become OSCE. Today, in a completely different world, only few people doubt about the necessity of the OSCE. Yes. We need OSCE, but what for and for whom?

At this crossroads, difficult is not choosing to follow one way or another to protect Europe’s security, but the capability to anticipate where these lead roads or other new roads that may open in the new century of unexpected transformations, where the risks game and the actors fastly change.  

In order to shape a vision upon the risks of the future we need to have the courage to talk openly about the difficulties of the present. In my speeches delivered at the conference organized by the Atlantic Council in Washington aiming to scan the future of the USA – EU relationships and also at the NATO conference organized in Oslo to prepare an organization new strategic concept, I have stressed upon the fact that often the „conformable language” within the international bodies bureaucracy, technical and “politically correct” do nothing but make up the disturbing real situations. Thus, it becomes like the former communist regimes „wooden language”. Both of them do not solve the conflicts, but only postpone them. Hence, the first OSCE task was to solve the old frozen conflicts, in order to be able then to focus upon preventing them.

The initiatives of the OSCE Kazakh Presidency to organize such debates with the civil society and the academic environment before the summit propound for 2010 are welcomed. I have attended the OSCE summits organized in Lisbon and Istanbul, but as president of Romania, I had to keep within official speeches restrains. The Conference in Bucharest, organized by the Institute for International Relations and Economic Cooperation and by the Kazakhstan Diplomatic Mission represents an appropriate frame for an open and sincere approach of some controversial issues.

I would like to point out in my speech two types of challenges OSCE faces. The first challenge refers to quickly solving some few neuralgic points within the organization activity and that might bring doubts upon the OSCE effectiveness. The second challenge concerns the elaboration of a strategic concept for the OSCE activity during the first part of the 21st century. Elaborating a new long-term strategy cannot be postponed, taking into account the context within other organizations OSCE interacts with have already adopted their ones. The EU has recently come up with such a strategy and NATO is about to adopt a new strategic concept on its 2010 summit.

From the category of immediate challenges, I can mention the Treaty on Conventional Armed Forces in Europe (CFE). This treaty meant an important instrument for rebuilding the trust, altogether with the START treaties and the negotiation of the antiballistic missile treaty. The openness and transparency all the European armies have shown have managed to replace the mistrust and the lack of information, the wrong perceptions and mistaken assessments upon the threats and the necessary security infrastructure. Unfortunately, the recent situation shows a systematic fall of this system as well as an ending in the applicability terms for other agreements on arming limitation.

The adapted Treaty on Conventional Armed Forces in Europe, signed in 1999 in Istanbul, came to register the new changes occurred after the transition in Europe, the fall of the Soviet Union, the NATO enlargement and the new security options the states in the post-communist area have. The adapted treaty has never come into force de jure, as it has never been ratified by the states that had signed it. This happened mainly because the nonachieving the commitments adopted in the Final Act of the OSCE Summit in Istanbul, to withdraw the military forces from Moldova and Georgia Republics, based on the principle of armies’ nonstationarity on another sovereign state without its consent.

As regards reducing the armament within the category subjected to restrictions in flank areas, it happened only at the Akhalkalaki and Batumi military bases. There was no progress reported in withdrawal the troops from Transnistria and in disabling the armament deposits in the separatist region after the refusal to sign the Kozak Memorandum in December 2003.

The commitments in Istanbul are recorded in the Final Act of the revised Treaty of Conventional Armed Forces in Europe, signed at the OSCE Summit held in Istanbul by all the member states. Unfortunately, the Russian Federation has announced its unilaterally adjournment within the CFE agreements, stating that „it is affected its own national security”.

As regards the treaties on strategic arms reduction and on nuclear nonproliferation START I and II and the Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty (INF), the START I Treaty comes to its closure, while the START II Treaty has not been ratified and the INF Treaty encounter problems as regards the motivation for the new anti-missile shield in Europe. In 2010, the whole treaties system on controlling the nuclear forces and the unconventional forces in Europe may become void if there will not be started negotiations for their extension, coming into force or restarting them.

The fact the revised CFE Treaty, although not ratified, has been followed, shows that there is a benefic restrain from appealing to force. However, not respecting the agreements signed is not to assure the trust in the OSCE: a level of trust between partners under the level of thrust between the Cold War avowed enemies is not a good sign.  

Following the evolutions within the last ten years we can notice also notice some states interest to block the OSCE activity, in order to control it or make insignificant the institution itself or parts of it, especially those connected to democracy and field operations control. Fortunately, raising the awareness upon secondary effects and upon the costs of eliminating the organization from the European political and security scene make impossible to oust or to block the OSCE.

Concerning the OSCE long term strategy, it is not only about the OSCE reaction to the problems of the present, but also about an effort to anticipate the evolution tendencies of the world we live in. The changes within the security environment can be understood only if take into account the changes within the nature of the international relations, within the rules, norms, actors typology, goals and ways of action.

The Russia-Georgia war in August 2008 represented a triggering element towards new theoretical approaches. Its immediate consequences have shown the inherent weaknesses of the frozen conflicts solving systems, managed by OSCE – in South Ossetia and by ONU - in Abkhazia. Beyond all these, have come out as obvious the EU institutional blockings concerning the foreign policy and the conflicts within NATO. Although the conflict enlargement was blocked, a major institutional crisis has come out visible on international level. Its components proved it as a crisis of means, a crisis of international law principles as well as a moral crisis. Revising the security strategies based on new approach models impose as a necessity, along with consequences regarding the security assessment and planning logics.

Within the debated have erased two theoretical approaches. According to the first one, which is also the oldest, the world is unipolar, due to the USA super-power, which have invested during the last ten years double the amount of the military budgets of all the other states in scientific and technological research for military purposes. The world can be defined as unipolar also from the point of view of the liberal democracy model that assures economic development and prosperity.

In my opinion, this is a void approach. Even the United States have avoided to proclaim themselves as unique power. We talk not only about the public statements. I have attended presidents Clinton’s many statements within closer or close meetings and I can make a testimony about his concern in finding and consulting his political and military partners during crisis moments. The sort authoritarian flare occured at the begining of president George W. Bush the second term has been fastly sanctioned by the reality and president Obama has relaunched an internationally consultation politics.

The model of a unique type of democracy is also void. I had the chance to show at the Harvard University, during a conference chaired by the late professor Huntington, my cautions regarding his theory on the civilazations clashing. According to this theory, Europe was divided into the Western civilization area, based on the Catholic-Protestant mentality, the only one capable to sustain a liberal democracy and the Orthodox one. The integration into the EU of Greece, Romania and Bulgaria have come to contradict this theory whcih will also be dissarmed by the next integration into the UE of other orthodox nations like Serbia and Macedonia, but also muslim natoions like Albania, Bosnia-Hertzegovina or Kosovo. At the conference in Seul in 1994, I have come against the theory of inadeqaucy to the loberal democracy of the Asian nations. In this case also the reality of building sustainable democratic systems in countries with high economic development and life standards like Japan and Korea deny this theory. The way towards the liberal democracy is open for many types of civilisation.

The second approach describes the world as uni-multipolar, with an anarchic periphery. Within this context, the USA can not act alone, but only together with other powers. The West itself is multipolar and irregular. This theoretical approach is closer to reality and is confirmed by the recent evolutions.

Countries within NATO and EU have shown different positions regarding the events in Kosovo, Kosovo and regarding the military interventions in Iraq and Afghanistan. It was proved that the Western multipolarity is generated by the very domestic democracy and by the one within the international institutions and bodies it had created.

The examples presented above still keep within the Westfalian concept according to whcih only the states are subject of international law.

On the future, the European and world security, as well as each state security should adapt to the postmodern society. The states will probably remain for a long time from now on not only the security subjects, but also its guarantees. Meanwhile we are also forced to take into account the fact that the postmodern world created solidarities of rasial, ethical, sexual groups that transcend the states. Thus we should not see the state security only as a goal, but also as a way to assure the security for different groups and for citizens seen as persons with own interests and options.

The world economic crisis led to a positive reassessment of the state role as protector of the citizens against abuses coming from those who assured the  20th century states progress and prosperity: transnational economic na financial eompanies. A partnership between the private sector and the civil society promoting the corporate social responsibility may create the trust necessary to overcome present and future crises.

In order to achieve all these things we need a better understanding of the globalized world. It can be characterized as a risk society to which a great number of citizens have already adapted. These global citizens, especially young people under 40 years, do not assume long term identities and loyalties, but only pragmatic and present ones. They are very active and mobile and settle according to each person’s character in areas offering them a minimum of risk or, on the contrary, a maximum of opportunity. This kind of population is expected to raise its number during the next years. This trend is accompanied by another one where groups or persons lead their life according to the former bipolar world, in black and white, even though the religious or ethnical intolerances have replaced the ideological ones. They represent a potential anarchy group. Even if these trends display in a flat world, there are also relicts of old societies separated through deep fissures from the post-modern or modern world. We find them in Africa, in some regions in Asia or even in Latin America. This is why the international community approach on every topic should take into account the perceptions of each actor involved.

In our contemporary world, states can no longer be conventionally divided in blocks because the reactions following different interests lead to changing the alliances and the opposite parts on different topics or subjects. On one hand, it is a reflex of the contemporary world democratization, but also of the governments’ pragmatism forced to respond to the needs of its own citizens.

Problems of the transition towards democracy, along with the separatism and the delay in consolidating the new independent states create, on their turn; risks directly connected to the states and governments political legitimacy. The mafia type cores nourishing separatism and blocking the new states consolidation put a question mark on the capability of fighting the institutionalized corruption. A threat associated to the democracy global model is the populism. Populism can lead to weakening the power and efficiency of the key democratic institutions, of the independency of justice, mass media and army. The elements along with the existing old frozen conflicts arouse concerns both about the dividing tendencies within the new independent states, but also about the terrorist elements transit to Europe as well as about maintaining the stick-in-the-mud mentalities generating attractiveness towards authoritarian administrative models.

Is OSCE able to face such diverse challenges? With what kind of arguments? With what means?

Conflict prevention and post-conflict situations management require a more comprehensive perspective that will allow the development of the OSCE action in complementarity with the activity of other global or regional bodies. A balanced vision should take into account the interests of different ethnical and religious communities, the states obligations and their citizens’ natural rights, the conjunctural and long-term interests of the regional actors. It can not be elaborated without involving representatives competent to express the voices plurality, questions and aspirations from hundreds of millions people living in the are represented through the OSCE. Political structures like the OSCE Parliamentary Assembly should be supplemented by civil society structures dedicated to world security issues. Only such a process to consolidate the respect for human, democracy and common security may reach the depth that only peoples’ real will can guarantee.

As it is the only Euro-Atlantic organization where all the European states are members, OSCE proved to be an efficient tool in the construction of a new culture of dialogue and collaboration in Europe and between Europe and the whole world.

The OSCE preventive vocation will constitute the keystone of its short term activities. This fact involves a raising complexity of the analyses and action ways. The repetitive crises have shown that unfortunately punctual preventive interventions are not enough and should be inserted in a complex of long term actions which needs to take into account the overall aspects of some regions and the overall aspects of the problems that might create destabilize, starting with economic difficulties and going to the stereotypes anchored in conflictual mentalities, from the communication ways precariousness to the security unconventional risks.

OSCE intended – and had mostly succeeded – to become a laboratory where is created the security political culture through mutual trust, negotiation and cooperation. OSCE can identify the major risks, can conceive and apply programs of mutual trust enhancement, both within countries with a high-risk degree, but also within conflict potential regions.

Within this laboratory, I believe that exists a privileged place for the former presidents in term during the transition from the communist dictatorships to the democratic states status. Their civic and reformer political leaders experience, their mutual relationships and the prestige they have gained can play a role both in conflict defusing, but also in reconceiving the long-term organization strategy.

The OSCE important contribution to the security architecture in Europe and in the entire world will be, with no doubt, the one of wars that would have not taken place due to the creation of some democratic and dialogue mechanisms, to the strengthening of the collaboration with the civil society and due to the preventive diplomacy.

Do we still need OSCE? Yes. What for? For a safer world. For whom? For us all.

 

Organization for Security and Cooperation in Europe- OSCE AT CROSSROADS by Professor Anton Caragea , director Institute of International Relations and Economic Cooperation

Born in the wind of Cold War.

When it was created OSCE brunt the mark of the Cold War institution his main role being in a world of competition between communist and a capitalist system , Western and Eastern military alliance ( NATO and Warsaw treaty )to maintain a fragile unite on a broken continent tarnished by the Iron Curtin . In this tense  climate OSCE prove his utility, in a climate never as reminding a warm war as in the beginning of the 80`s OSCE was the last fragile place where an eastern bloc entered in Afghanistan adventure and a Western alliance decided to launch the Reagan star wars seemed condemned to collide in a nuclear war.

 

OSCE and the West – East dialogue.

Session like in Vienna in   November 1986   remained part of the Cold War history and many historians appreciate that , without the vital line of communication, understanding and discussion , launched by the OSCE session of the time, the lack of dialogue would have had unimaginable consequences. But avoiding a nuclear war and keeping open a line of communication between adversary  on European continent was not the only service to humanity that OSCE brought in that time: we must not forget that the issue of human rights in the eastern block was raised within the framework of Helsinki treaty and under the operation of OSCE . The reformers at Prague or at Berlin used in the names of their organizations and there manifests calling for greater human rights liberty within the eastern Block exactly the text of Helsinki and the documents of OSCE . In 1989 when the communist system was collapsing OSCE find herself in a difficult situation. An institution born from the Cold War necessity, build as a structure for dialogue between irrepressible adversaries was now in the search for another role.

OSCE and the Paris Chart : the long way for a new Europe

And OSCE has found this role and new place in the brave new world that communist collapse leave it behind. OSCE became in a moment that European Economic Community was only building herself and the political European structure was only a plan , and where Warsaw Treaty has dissolved himself and NATO was only an impossible and in some cases a distant dream from becoming a large strategic structure of security OSCE remained the only European forum that took the charge of protecting human rights agenda, fostering cooperation between former  enemies, offering democracy building services, offering election monitoring and creating the climate in a Central and Eastern Europe that was engulf one more time in nationalistic movement for dialogue and detente  and also providing a window of opportunity for discussion and cooperation with the West.

If it is to summarize the OSCE agenda of the beginning of the 90`s we will see that instead of dissolving herself as someone has suggested the OSCE took an active and full of initiative role in making anew Europe. The dialogue with Russia, the dialogue with Baltic countries, the long list of peace initiatives in Bosnia and in former Yugoslavia, the OSCE democracy building team, the OSCE role in promoting peace and disengagement all are still vivid in our memory.

 

OSCE: an un glorious end ?

Unfortunately after the mid90`s the relevance of the organizations started gradually to decrease. The role of promoting military and strategic security on the continent was now gradually overtaken by the NATO alliance, the gradually expansion toward East of NATO in 1999, 2004 and in 2009 expansion waves   was perceived by many of the people of the continent as enough to insure their future security while in the East some opinions where that this expansion will only increase tensions. Also after 2001 the global concept of security and strategic alliances shifted when the so called war on terror was launched, this meant an emphasize on Afghanistan, then on Iraq , a general focus on the Middle east all objectives that OSCE was neither familiar to or neither politically inclined to tackle. The expansion of European Union , much less controversial that NATO expansion was also seen  as a substitute to working within OSCE frame work for better economic cooperation and it seemed for the most optimistic of the observer that some time the European Union will become the leading actor in European cooperation. OSCE remained all this time an important actor but it seemed lass enthusiastic about, less important than it once was.  

OSCE is creating a North South dialogue.

Even in this time of perceived shrinking relevance OSCE did not subside in offering new directions for international politics and diplomacy, one example being the construction of the framework of cooperation with partner countries. This OSCE partnership in strengthening democracy, civil society role and in prevent conflicts and creating opportunities for security and cooperation became not only an efficient way of giving OSCE an opportunity to cooperate with other geographical areas but also became an example for another inclusive cooperation framework . From Japan to South Korea to Australia ( the newest member) the partnership framework prove his utility in sensitive areas like: politic and military dimension ( arms control, border management, antiterrorist activities , conflict prevention, military reform , policing and implementation of international accords ) to economic and environmental action  to human dimension ( raging from combating human trafficking , democratization ,education, elections monitoring, human rights minority rights and media freedom .  Acting in all this important fields it was bound to happen that OSCE received some criticism but looking at long historical perspective we cannot emphasize enough the positive role of OSCE.

 

OSCE a political philosophy of : possible .

 In fact many of the accusation addressed to OSCE of not being strong or efficient enough are just a result of a philosophical fundamental decision of OSCE of creating a balanced environment, or not making the human rights as a symbol for internal affairs interfering, monitoring elections process with scrutiny but not accepting to use this a way of creating pressures to a country. This important philosophical concept of OSCE based on the Helsinki Accord and  Paris Charta of respecting the sovereignty and non interfering in internal affairs of member states . Today when concepts like early warning, conflict prevention by armed intervention, some crisis management practice  and post-conflict rehabilitation strategy  are severely debated or criticized the OSCE experience and philosophy could offer a solution for actions with reasonability, this is not weakness this is reasonable action.

In the last years OSCE was confronted with new provocations : the long war in Afghanistan and Iraq , the crisis in the issues related to Palestine , the tensions  in Caucasus region , the necessity of building a Mediterranean community , the necessity to offer Russia the legitimate assurances regarding his security the cooperation in Black sea region and even crisis like Kosovo all are requiring a diplomatic response and a conceptual one based on what some foreign policy experts , I include this also myself )called a New Helsinki Accord  . In this action OSCE must have an important role.

2010- A decisive year. Kazakhstan Presidency

I like to call 2010 a decisive year for Europe, not in the sense that Europe must change his destiny in this year or we must see enormous actions to change our continent but in the idea that in this year we must have to see the beginning of a diplomatic and international debate regarding where we want Europe to had on? This political, cultural and economic debate must start this year and this year must register the beginning of recognizing the need for a change, the need for a philosophical debate, the need for a new framework of action.

The four T

In this respect I can only salute the President Nazarbaev decision to foster such a debate and to center OSCE in the middle of this reform camp and in the melee for this conceptual renewal of one of Europe most prestigious institution. This beginning is well choosing and defined by the four T: Tradition, Tolerance, Trust, and Transparency announced by President Nazarbaev are exactly in the spirit of OSCE action. An action that is build on Trust- a trust accumulated in more the 3o years of activity, Tradition because we must build not against past as someone want, not destroying the history but rather build on it, Tolerance, because we are increasingly leaving, unfortunately in an intolerant world where the difference is spelled enemy and distrust and Transparency, because in a world that is infested by so called  plots and conspiracy the transparency is the only base for trust and for efficient actions.

A Summit of hope.

OSCE could not work without acting together and without a new philosophy based on a new summit after 11 years from the last summit  the necessity for such a gathering is imposing itself a new: “summit would not only give a powerful impetus to adapting the OSCE to modern challenges and threats, but would also increase the confidence and respect enjoyed by the Organization itself among our peoples”.

This appeal by President Nursultan Nazarbaev launched at Vienna Conference is coming with a realistically assessment: we must not let OSCE disappear or being just a forum of no importance: “the OSCE is an organization that cannot be replaced. Its stagnation or disappearance would create a volatile vacuum in the Euro-Atlantic area “appreciate correct president Nazarbaev.

It is to be commended this effort launched by Kazakhstan Chairmanship in obtaining a renewal of OSCE : the idea of expanding OSCE action toward Asia, the impact of intolerance and the necessity of offering to Islamic community a supplementary voice and respectability emphasizing in the present day tensioned climate that Islam is a religion of tolerance and peace. 

„OSCE could not be replaced”.

  This ambitious agenda: a new summit, an European debate on the  future of OSCE , the building of a security and cooperation common space from Asia to Europe and initiating a really  constructive not professorial or preaching North – South dialogue  .Also we must not forget that OSCE is having one more time a role in Europe, a concentrated activity on West Balkans , the necessity of dialogue and support for Balkan area and a focus on economic crisis het country as Macedonia or Albania that must enjoy the OSCE economic role or the Eastern area of Europe where  tensions and economic problems and security issue where democracy building and democratic state  support is still necessary .   It is a tremendous provocation that lies ahead of OSCE in 2001 and years to come.  Kazakhstan is having the courage to act, the power to try, the  decision to put in practice and the strength to require to Europe a lucid analysis to OSCE present situation and a response. Yes Kazakhstan could have just wait for 365 day to pass and Chairmanship to be awarded to another country and let  others launched this debate, but Kazakhstan did not choose the easy way out, no Kazakhstan decided to confront the reality to proposed ambitious goals and for this to make a truly decisive year: 2010 - the year when OSCE start his new page of history.   

Professor Anton Caragea PhD. MA, FINS       

   

STATEMENT BY MR: KANAT SAUDABAYEV  CHAIRMAN IN OFFICE OF THE OSCE 

Your Excellencies,

Ladies and gentlemen,

Speaking here before the Permanent Council two and a half years ago, I expressed the hope that on 30 November 2007 the foreign ministers of the OSCE participating States would adopt a fair decision in Madrid on Kazakhstan’s Chairmanship of the Organization in 2010. Thank God that is what happened. As a result of that decision, I now have the honour today to address you, my distinguished colleagues, as the Chairman in Office of the OSCE.

The decision adopted in Madrid was not only a sign of the objective recognition by the international community of the impressive achievements of Kazakhstan and President Nursultan Nazarbayev in building an economically powerful and dynamically developing democratic State, its worthy contribution in ensuring regional and global security during the short period that the country has been independent, but also served to demonstrate the desire of the OSCE itself to really bring the countries to the east and the west of Vienna closer together and to modernize and strengthen the Organization in order to adapt it to the present day realities. In the address that we have just heard, President Nazarbayev outlined the main challenges facing our Organization today along with ways of finding appropriate responses to them and the most important priorities of our OSCE Chairmanship. For my part, I should merely like to outline a road map for the implementation of our Head of State’s strategic vision.

We are extremely grateful to Greece for its effective Chairmanship and we intend to continue its positive trends, first and foremost development of the Corfu Process.

In the context of the dialogue on the future of European security we support the willingness expressed by a number of countries in Athens to discuss the different ideas on strengthening the indivisible security from Vancouver to Vladivostok, including the Russian Federation’s initiative on a Treaty on European Security.

We share the opinion that the strengthening the Vienna Document 1999 should be carried out in parallel and without detriment to the existing regime of confidence and security building measures (CSBMs). It is our hope that 2010, a special year in many respects, will see us draw a step closer to the entry into force of the Agreement on Adaptation of the Treaty on Conventional Armed Forces in Europe.

Kazakhstan will give particular attention to the preparations for the Annual Security Review Conference (ASRC) and will look into the possibility of making its meetings more representative, productive and result-oriented.

We shall continue to work to strengthen the OSCE’s co operation with other international organizations and institutions and will intend to invite their representatives more frequently for an exchange of views.

Assisting in resolution of “protracted conflicts” remains a priority for any Chairmanship and we shall endeavour to do all we can to make a contribution to this difficult process. At the same time, our Organization must try to find a way of preventing the emergence of similar conflicts which result in human tragedy and humanitarian disasters.

To that end, my first visit as Chairman in Office is scheduled for mid February to the countries of the South Caucasus. I would be grateful for any recommendations you might have and for your help and ideas in resolving the problems concerned with the conflicts there.

In line with the Ministerial Declaration adopted in Athens on non proliferation, Kazakhstan will, as a recognized leader in the worldwide process of non proliferation, try to increase the OSCE’s contribution to achieving the goals of UN Security Council Resolution 1540 and supporting the global efforts in the area of nuclear disarmament.

We shall pay greater attention to the work to combat illicit trafficking in narcotic drugs and to counter terrorism and other new challenges of the modern age, and welcome the decision taken in this regard at Athens.

In view of the experience of previous Chairmanships, Kazakhstan intends to co operate closely with the Secretariat’s Action against Terrorism Unit, to support specific projects as a donor and assist in the holding of thematic seminars. We are planning to hold a conference in Astana on the prevention of terrorism as the main event in this area. We urge our partners to ensure a high level of participation in this Conference.

Today the concept of European security goes far beyond the borders of the European continent and encompasses the vast expanse of Eurasia. Accordingly, we intend to focus particular attention on Afghanistan.

We view the development of the situation in that country from the point of view of global security and the fight against terrorism, religious extremism and drug trafficking. Helping the Afghan people to transform their war-torn country into a peaceful, productive and self-sustained society based on democratic principles and values, is an important task for the OSCE and the whole international community.

We hope that the forthcoming international conference on Afghanistan in London at the end of January, which I plan to attend as Chairman in Office of the OSCE, will be an important step in that direction.
For a number of years Kazakhstan has been providing considerable humanitarian aid to Afghanistan. Following an agreement signed with the Afghan Government, this year will see the start of a programme to provide vocational training for a thousand Afghan citizens at our universities. Astana has allocated 50 million US dollars for that purpose. Furthermore, it is our intention to play an active part in implementing and co sponsoring projects to strengthen Afghanistan’s borders with Central Asian countries, to develop cross-border co operation and to enhance law enforcement activities.

In selecting its priorities in the economic and environmental dimension, Kazakhstan proposed the promotion of good governance at border crossings and development of secure and efficient land transportation. We thank all participating States for their support in the selection of the theme of the 18th Economic and Environmental Forum, which we believe is very important as we emerge from the global crisis.

The III Astana Economic Forum in July of this year on the theme of “Crisis Lessons and Post Crisis Model of Economic Development in Globalization Conditions” should impart an additional impetus to discussions in this area.

Another important and highly topical sphere of work in the second dimension is environment and security. It is important over the long term to create a comprehensive system for monitoring and responding to environmental threats, devising common approaches and generating political will. In this context, activities to address challenges of the Aral Sea region may serve as a model for resolving environmental problems within our Organization’s area of responsibility.

Work must continue on migration issues and on ensuring energy security in line with the decisions adopted at the Ministerial Council meeting in Athens.

The human dimension remains a key theme on the agenda of our Organization and our Chairmanship. Kazakhstan will continue to support the work of the Office for Democratic Institutions and Human Rights (ODIHR), the High Commissioner on National Minorities and the Representative on Freedom of the Media.

Given our extremely positive experience in securing inter ethnic and interconfessional harmony in our own country, we intend to make tolerance and intercultural dialogue within the OSCE area a major priority of our Chairmanship.

I hope that the High Level OSCE Conference on Tolerance and Non Discrimination to be held in Astana on 29 and 30 June of this year will make a worthy contribution to the process of further strengthening interaction among different cultures and civilizations and the practical implementation of decisions adopted earlier. In that connection, I would ask you all, my distinguished colleagues, to play a most active part in the preparatory and substantive work of the Conference. The three Personal Representatives of the Chairman in Office for religious tolerance and non discrimination will also be actively involved in this process.

Another no less acute problem is trafficking in human beings, with particular focus on trafficking in children, which has taken on a global scale and become a component of transnational crime. This being the case, one of the supplementary human dimension meetings will be devoted to a discussion of how to improve the mechanisms for combating trafficking in human beings.

In view of the importance of promoting gender policy, we plan to hold a meeting on the promotion of gender balance and the participation of women in public and political life and to co sponsor an ODIHR programme to increase the participation by women in State structures.

The rule of law is a fundamental commitment in the human dimension, directly concerned with human rights and democracy. In this context, we intend to pay particular attention to independence of judicial systems and to other important issues that have lost none of their relevance such as the prevention of hate crimes, freedom of movement, the situation of Roma and Sinti and others.

In addition to the annual Human Dimension Implementation Meeting held in Warsaw, a conference to celebrate the 20th anniversary of the Copenhagen Document will be of great importance. We are providing both organizational and financial support for that event. The conference will include a review of the implementation of commitments regarding fundamental human rights and freedoms, the rights of national minorities and elections. I should like to express our gratitude to Denmark and the ODIHR for their help and support in preparing for this event.
This year, presidential and parliamentary elections will be held in 15 OSCE participating States. We urge the ODIHR and the OSCE Parliamentary Assembly to co ordinate their work and to do everything possible to ensure that the election monitoring process is objective and constructive.
Attaching great importance to the human dimension of the OSCE’s work, we are demonstrating a firm commitment to this process, first and foremost in our own country. Further steps in the area of democratization in Kazakhstan will be fully in line with the goals and tasks that we have set ourselves during our Chairmanship.


Distinguished colleagues,

For Kazakhstan, everything I have outlined so far represents a seamless and responsible continuation of the efforts of our predecessors in the post of Chairman in Office of the OSCE in resolving the problems currently facing our Organization as well as problems that may re emerge. As President Nazarbayev has already stressed, a most important task for the Organization today is to prepare for and hold an OSCE summit in 2010. A specific recommendation regarding a summit was set out in documents adopted at the Ministerial Council meeting in Athens. This will allow the participating States you represent here to begin work without delay on giving substance to a summit agenda and providing organizational support for its preparation. In this connection, I should like to urge you all – distinguished colleagues, the Secretary General and the OSCE Secretariat – to actively and purposefully begin the process of reaching agreement among all our partners on a substantive agenda for a summit and a time frame that is acceptable to all and based on consensus.
We understand that this is an extremely difficult task. However, as the great Francis Bacon once said “all rising to a great place is by a winding stair”.
Kazakhstan also intends to continue the fine tradition initiated by our predecessors Greece by inviting the foreign ministers of the OSCE participating States to an informal meeting in Almaty this summer. Here in the Alatau mountains rising 3000 metres above sea level and among the flowering alpine meadows we could in the spirit of Corfu continue the open and free exchange of views on the most pressing problems in the OSCE’s area of responsibility and ideally reach a consensus on an agenda and time frame for the summit. I would ask all of you to take an understanding and enthusiastic approach to the preparations for this important event.


Ladies and gentlemen,

I should like to thank our Greek friends for their tireless efforts throughout 2009. As the Chairman in Office of the OSCE I am counting on close co operation with Greece and Lithuania in the Troika in 2010.
I am also relying on the support of all my appointed personal and special representatives. The broad geography of the countries represented by them should ensure the objectivity and impartiality of the work ahead of us.
I regard the support of the Secretary General and the OSCE Secretariat and institutions as a major factor for the success of our Chairmanship and for ensuring the continuity and effectiveness of the Organization’s work. In this connection, we shall continue to examine different ways of strengthening the legal status of the OSCE, including the possibility of setting up a working group to draw up proposals on the basis of consensus.

The Kazakh Chairmanship attaches great importance to the work of the OSCE missions in the field. We firmly believe that at the request of the host authorities the OSCE field operations can provide vital support.
We intend to pay particular attention to strengthening the parliamentary dimension. Kazakhstan is pleased to note the atmosphere of co operation and mutual understanding that exists between us and the President of the Parliamentary Assembly Mr. João Soares and its leadership as a whole. An OSCE Trans Asian Parliamentary Forum is to be held in Almaty on 13 and 14 May of this year. Its agenda reflects our intention to pay greater attention in our work to the Asian dimension of the OSCE and to co sponsor specific events in this area.
This summer Turkey will host the third summit meeting of the Conference on Interaction and Confidence Building Measures in Asia (CICA). The Asian partners of the OSCE – all members of the CICA or having observer status – as well as the OSCE Troika, the Secretary General and the President of the Parliamentary Assembly, have been invited to take part in that event, making it possible to intensify co operation between the OSCE and the CICA with a view to strengthening security in the vast Eurasian region.


Your Excellencies,

Ladies and gentlemen,

Year after year it has been said unfortunately that the delay in the adoption of the budget has become a customary practice, which has a negative effect on both the activities and the authority of the OSCE. Today, however, I should like to thank all the participating States for the constructive approach taken to the discussions on the 2010 budget, which for the first time in recent years was adopted within the prescribed time frame. I hope that this is a good sign for the start of our Chairmanship. May this positive outlook continue to apply to all our joint co ordinated work throughout 2010.
In keeping with the priorities of our Chairmanship, Kazakhstan intends to allocate 1 million euros for the financing of extrabudgetary projects in all three OSCE dimensions.
In conclusion I should like to say that during the 35 years since the adoption of the Helsinki Final Act, the OSCE has gained unique experience and devised an unparalleled system of collective, comprehensive and indivisible security.
However, as our President noted in his address, today the OSCE’s positive and historic resources have their limits. For that reason, in view of the new threats and challenges our common task is to make the Organization even more valid, useful and effective.
In keeping with this lofty goal and firmly committed to the fundamental principles and values of the OSCE, in its work in chairing this Organization Kazakhstan will be guided by the interests of all the OSCE participating States for the sake of the security and prosperity of their peoples.

Thank you for your attention.

 

A new challenge for OSCE: Economic and Environment Dimension. 2010 - A new beginning by Catalin Nechifor , Romanian Parliamentary , Vice-President of Friendship Parliamentary Group Romania- Kazakhstan

Mr. Chairman,

Excellencies,

Ladies and Gentlemen



It is a great privilege for me to address the OSCE Conference in 2010. A decisive year for Europe. As vice president of the Friendship Group Romania - Kazakhstan, I want to send the greetings of the Romanian Parliament to the Kazakhstan chairmanship and I wish it to fulfill the objectives which it has proposed, along with Greece and Lithuania, in the so-called troika leadership OSCE.

 
For a geo political conglomerate as the OSCE, which includes much of northern hemisphere countries, the definition of common objectives is always a difficult element to be negotiated and implemented. In its brief history, from 1973 onwards, the OSCE has undergone a natural evolution, starting from the need to create a European security group that can work in terms of conflict prevention, crisis management and post conflict reconstruction. Now, in 2010, the area of concern has three main dimensions, political and military, economic and environmental and not least human dimension.

 
Economic and Environmental Dimension is indeed a challenge for the OSCE, and steps have been made so far are insufficient, even if economic prosperity and environmental protection are the basic pillars of the world’s security. Chimeras went big time, the Cold War already has his place in the history books, change of regime in 1989 are part of our life. But that does not mean talking about fighting terrorism, democratization, elections and equal opportunities, will be sufficient to ensure that climate of security and cooperation that we want for the citizens of 56 member states of the OSCE. Differences in ideology, culture and religion are part of our common heritage, yet were also generating conflict, but, most importantly, they constitute an important value which means cooperation between states, as demonstrated and the Conference to implement tolerance through inter-cultural, inter-religious and inter-ethnic understanding, held in Alma Ata in 2006 under the aegis of the OSCE.
We speak often about the common heritage as something that belongs to the past and less about our obligations of those who live this time, to leave a lasting legacy for future generations. The world begins to be concerned about new topics: global warming, climate change, renewable energy, pollution, economic growth and financial crisis. Maybe it was a pure coincidence OSCE establishment and development of the first report of the Club of Rome, called "limits of growth" because it concerns the security and co-existed much. In the early 70 people talked about the dynamics of economic development in the context of limited planet's resources and behold, at a distance of 40 years, the crisis of the system occurred. Maybe it is not just the financial crisis, or maybe since we live together, to the west coast of America, the Far East, we will signal that this is a dead end. We reached an impasse unprecedented. Greece is in a state of bankruptcy, Iceland is unable to pay its external debt in excess of nine times the national GDP, unemployment rife in the Baltic countries and Romania will proceed with the dismissal of 200,000 workers in the public service. Over all this, the Kyoto Protocol will end in 2012, and the 2009 Copenhagen Summit dedicated to climate change is not up to expectations. In this respect, the EC President, Juan Manuel Barroso said that 'agreement in its current form is preferable to total lack of agreement’. Pact signed in Copenhagen has no more than three pages and does not contains elements which the EU considers crucial, such as collective goals to reduce emissions of greenhouse gases and besides the fact that not set a deadline for concluding a treaty in 2010 it is not even mention any agreement legally binding. All together are part of the current problems of security and cooperation worldwide.


In this respect, the OSCE has a powerful tool that can address these issues: Economic and Environmental Forum, which is a series of annual events to discuss issues proposed by the Presidency of the OSCE and approved by all 56 member states. Forum objective is to stimulate policy dialogue on economic and environmental aspects of security and contribute to the development of specific recommendations and follow-up activities to address these challenges. Every year, the meetings brought together over 400 participants representing governments, civil society, business community and other international organizations that engage in dialogue and consult on how to approach and identify practical solutions to common economic and environmental concerns.

 
Economic and Environmental Dimension of the OSCE is less controversial compared to the problems facing in the other two dimensions: the political and security, and of course human rights. In general, there is less disagreement between Member States of the OSCE, and there is a lack of constructive activities
that the OSCE can follow and can be notable differences in the everyday life of people living in the 56 member states. In recent years his focus has been on eco-economic dimension, as set up an informal working group to discuss ways to improve results and identify best practices in the field. Economic and Environmental Forum meets four times a year to consider a proposed theme of the Presidency. This approach, somewhat rigid not always lead to a significant quantitative results, the more desirable is to discuss the issues that generate ideas and recommendations and, possibly. In this way, the OSCE could invite other international organizations to become involved in analyzing the proposed themes. The Economic and Environmental Forum takes place over 12 months, from September, which does not allow proper coordination with the OSCE chairmanship mandate, which coincides with the calendar year but which still permits the existence of a time period preparatory working to define issues and ensure consensus of all 56 member states.

A higher priority should be placed on the use and strengthening of economic expertise within the office coordinator, as long as the OSCE is an active participant in the security environment (ENVSEC), in an initiative that brings together the UN, NATO and other international organizations focusing on environmental projects with implications for security in Central Asia, Caucasus, Eastern and South-eastern Europe. In particular, there are numerous opportunities for the OSCE to continue building confidence in projects that focus on problems in border areas with specific sensitivities in Central Asia, under the theme of transport proposed by Kazakhstan’s chairmanship this year. Economic and Environmental Dimension also has a high potential to support more active involvement of OSCE partners for cooperation, both in the Asian, European and North America.

 
Drawing on past experience, Economic and Environmental Dimension could cover a larger area of issues during the year, changing its meeting schedule to coincide with the chairmanship term of office and ensuring regular dialogue with international organizations and OSCE partners can add additional value to the role of security and cooperation, providing a greater impact in the union of 56 countries around common objectives related to economic growth and improving environmental policy.

However, in recent years the OSCE activity was relatively low, even if the interest is significant for Member States. That is why I particularly appreciate the fact that one of the priorities of the current presidency held by Kazakhstan, is the deepening economic and environmental issues, and the organization of the 18th Forum is a guarantee to that effect. The theme proposed to the Member States refers to "promote the sound management of border crossing area, improve safety by land, creation of facilities for international road and rail in the OSCE region". One of the objectives is to create political conditions conducive to improving transit and transport potential, which is one of the key problems of Kazakhstan's relations with the EU and with other OSCE member states. In this respect they held the first preparatory conference for the 18th Economic and Environmental Forum of the OSCE, held in October 2009 in Astana, in Kazakhstan. Given the increase in economic exchanges in the Euro-Asian, and developing new routes have opened up environmental concerns and identifying the impact of these activities on the environment is a must. Taking the findings of previous meetings, a current concern is to encourage an exchange of views on ways how to reduce the negative effects of transport on the environment along the Eastern Northwest corridor, as an interest of a number of countries in Europe and Asia. A particular concern is to assist participating States to implement national legislation on illegal transportation of hazardous waste, consultations with the Secretariat of the Basel Convention is initiated.

 
The first part of the Economic and Environmental Forum held in Vienna on the 1st of February 2010, where policy makers and experts discussed measures to promote good governance at border crossing points to improve transport security and to facilitate international road and rail transport in the OSCE region. Conference brought together over two days 250 participants, representing governments, international organizations and associations worldwide transport. In the context of global economic slowdown in the OSCE, Kazakhstan chairmanship attaches high importance to Economic and Environmental Dimension, priority being the development of transparent and secure transport links between the participating states. Given the phenomenon of globalization, the importance of international transport networks increases significantly, transport holding a key role in shaping the global economic space. There were discussed issues related to challenges of international road transport, the financial crisis and economic crisis, and ensuring access to seaports for landlocked countries, as well as improving transport links in Central Asia and Afghanistan. Secretary General of OSCE, Marc Perrin de Brichambaut, said that "discussing the challenges of international transport and governance at border crossing points require a broad and comprehensive approach, the OSCE and act as a single platform that can focus political attention on technical issues of great importance”. The next stage of the 18th Economic and Environmental Forum of the OSCE will take place in Prague, from 24 to 26 May 2010. Behold, by this approach complex problem off the economic and environmental dimensions identified and supported by consensus of Member States, the OSCE can contribute to peace, prosperity and stability, one of the targets made since the establishment of this international body.

 
Before concluding, I want to express my conviction that we had the opportunity to contribute to a better understanding of the role of the OSCE, I want to thank the organizers and participants and especially the Chairmanship of Kazakhstan, which has made efforts for the purpose of deepening problems related to the size of the current economic environment facing the inhabitants of the Member States.

 
I would like to conclude with a quote from Nicolae Iorga: "The selfish understand himself as the ultimate goal of the Creation: he would expect that the moment of his death is the end of the world".

 
I hope that through our collective effort to help a small part in the effort to leave a lasting legacy of generations that come after us and I am sure that the Romanian Parliament, that I represent today, will bring forward the current challenges and future of our world.

 

OSCE AND HUMAN SECURITY BY PROFESSOR MIRCEA CONSTANTINESCU ,foreign policy expert ( co-authored by Professor Alexandru Lucinescu )

 

After the end of the Cold War there was a change of paradigm in the field of security studies and its effects are even today the subject of an intense debate.

          As a result, the state as the referent for security was gradually replaced with the human being. In other words, the traditional meaning of security was changed and a new vision of security emerged: the human security.

          The concept of human security allows for the security of the state to be seen as an instrument for the security of persons, and places the human dignity in the centre of political reflection. This new concept also contributed to the change of the way the state sovereignty was conceived.

          The paradigm of human security became prominent in the first half of the 90s when, in 1994 the Human Development Report was released. In this document the human security encompasses two dimensions: the freedom from fear and the freedom from want. Also, Human Development Report 1994 considers main threats to the security of persons under seven categories: economic security, food security, health security, environmental security, personal security, community security, and political security.

          The human security conception advanced in Human Development Report 1994 has often been characterized as broad because it includes both the protection of people from violence within states and the protection of people from malnutrition, disease and natural disasters.

          The broad conception    of human security generated an intense controversy between its supporters and its opponents. Thus, the broad conception figures in the 2003 report of The Commission on Human Security entitled Human Security Now: Protecting and Empowering People and is the official position of the Japanese government in matters of security.

          The broad conception of human security is contested among others by the member states of the Human Security Network (Austria, Canada, Chile, Costa Rica, Greece, Ireland, Jordan, Mali, the Netherlands, Norway, Switzerland, Slovenia, Thailand and South Africa as an observer ),  The Human Security Centre - Human Security Report 2005: War and Peace in the 21st Century - and by the International Commission on State Sovereignty and Intervention in its report published in 2001 The Responsibility to Protect.

They all advocate for an understanding of human security exclusively concerned with the protection of people from violence within states. That is why their approach to human security has been characterized as a narrow one.

The elements of this view on human security are to be found in a 2000 document of the Canadian government entitled Freedom from Fear: Canada’s Foreign Policy for Human Security: protection of civilians, peace support operations, governance and accountability, public safety and conflict prevention.

Human security is an important topic for European Union as well. The 2002 Barcelona Report - A Human Security Doctrine for Europe - and the 2007 Madrid Report tried to shape the vision of European Union on human security.

In this context, OSCE also became interested by the concept of human security, an interest motivated in part by the fact that the protection of human beings has always been at the heart of the CSCE process. The Helsinki Final Act made the respect for human rights and fundamental freedoms, including the freedom of thought, conscience, religion or belief a guiding principle between participating states.

Today, OSCE treats human security as a part of the larger concept of comprehensive security, a concept that includes the politico-military dimension, the economic and environmental dimension and the human dimension. According to the Charter for European Security, signed in Istanbul in 1999, the human dimension of security encompasses democratization, gender equality, human rights, minority rights, rule of law, tolerance and non-discrimination, media freedom.

The commitment of the OSCE member states to human security determined the creation of OSCE institution such as Office for Democratic Institutions and Human Rights and The High Commissioner on National Minorities.

The OSCE makes possible the coexistence of the broad vision on human security, supported by its Asian partners, especially Japan, with the narrow vision advocated by Canada and the other members of Human Security Network.

The harmonisation of the two conceptions of human security is a difficult objective and the contribution of Kazakhstan to its attainment may be significant.